18 definiții pentru dezordine desordine


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezordine sf [At: HELIADE, D. J. 111 / V: (înv) ~nă, ~din, dizordin sn, (îrg) diz~ / S: (înv) des~ / E: dez- + ordine] 1 Lipsă de ordine Si: (îvr) dezorânduială, dezorânduire. 2 Lipsă de organizare, de disciplină Si: debandadă, neorânduială. 3 Agitație socială sau politică Si: turbulență, răscoală. 4 (Rar) Imoralitate. 5 (Înv) Anomalie.

DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Pref. dez- + ordine (după fr. désordre).

DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez- + ordine (după fr. désordre).

DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine, neorînduială. V. harababură. Și-n dezordine Pe jos, îți stau în cale Saci de merinde. CAMIL PETRESCU, V. 107. Dumneata ai introdus oarecare dezordine în tabieturile mele. C. PETRESCU, C. V. 155. Dionis era lungit la pămînt, părul în dezordine, ochii închiși. EMINESCU, N. 77. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. Jos în piață soldații se trăgeau îndărăt, în dezordine. DUMITRIU, N. 112. Libertatea... nu este anarhia, nu este dezordinea. BOLINTINEANU, O. 254. ♦ Revoltă, răscoală. Dacă se iau măsuri potrivite imediat, dezordinea se poate localiza și potoli fără consecințe grave. REBREANU, R. I 300.

DEZÓRDINE s.f. 1. Lipsă de ordine, neorânduială. 2. Neorganizare, dezorganizare; debandadă. 3. Revoltă, răscoală. [După it. disordine, fr. désordre].

DEZÓRDINE s. f. 1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj. 2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ◊ (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală. 3. (fig.) confuzie (în idei); incoerență. (după fr. désordre)

DEZÓRDINE ~i f. 1) Lipsă de ordine; debandadă; harababură. 2) Acțiune violentă împotriva unei ordini prestabilite; revoltă; rebeliune; răzvrătire. [Art. dezordinea; G.-D. dezordinii] /dez- + ordine

dezordine f. 1. lipsă de ordine, confuziune; 2. jaf, stricăciune; 3. destrăbălare morală.

* dezórdine f. (fr. désordre, și acomodat după rom. ordine). Lipsă de ordine, confuziune: dezordine în finanțe. Discordie, ceartă, disensiune: dezordinĭ în stat. Fig. Destrăbălare: a trăi în dezordine. Turburare, zdruncinare: dezordine a simțurilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezórdine (de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezórdinii; pl. dezórdini

dezórdine s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezórdinii; pl. dezórdini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZÓRDINE s. 1. v. debandadă. 2. deranj, neorânduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. neorânduială, neregulă, răvășeală, vălmășag, vraiște, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Ce mare ~ e în hârtiile tale.) 4. v. babilonie. 5. v. neglijență. 6. v. tulburare.

DEZORDINE s. 1. debandadă, dezorganizare, haos, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (O mare ~ în activitatea unei instituții.) 2. deranj, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. neorînduială, răvășeală, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Ce mare ~ e în hîrtiile tale.) 4. babilonie, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (E o ~ de nedescris!) 5. neglijență, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.) 6. tulburare, (înv.) neașezare. (S-au produs unele ~ sociale.)

Dezordine ≠ orânduială, ordine, organizare, rânduială, regulă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEZORDINE. Subst. Dezordine, neordine (rar), neorînduială, vraiște, neregulă, deranj harababură, debandadă, calamandros (reg.), haos (fig.), babilonie; răvășeală, răvășire, răscolire. Învălmășeală, învălmășire, învălmășag, învăluială (înv.). Înghesuială, înghesuire (rar), înghesuit (rar), îmbulzeală, îmbulzire, îngrămădeală, grămădeală (pop.), îngrămădire, grămădire (pop.), aglomerare, aglomerație. Tărăboi, zarvă, agitație, larmă (rar), tămbălău (fam.). Agitație, forfotă, forfoteală, foială, foire, fîțîială, fîțîit, furnicare, mișunare (rar), mișună (rar), mișuneală (rar), mișuială (rar), viermuială, viermuire, roială, roit. Încurcare, încurcat, încurcătură, încurcală (reg.), încîlceală, încîlcire, încîlcitură, confuzie; derută, zăpăceală, zăpăcire, dezorientare, buimăceală, buimăcire. Dezorganizare, dezorganizație (înv.). Indisciplină, nesupunere, anarhie. Tulburare, turbulență (livr.), tumult. Deranjament, deranjare, dereglare, dereglaj, perturbare, perturbație. Asimetrie, distonanță, aritmie; anomalie. Adj. Neorînduit (rar), haotic (fig.); răvășit, răscolit, deranjat. Învălmășit, înghesuit, aruncat de-a valma. Încurcat, încîlcit, confuz, incoerent. Asimetric, distonant; anormal. Derutat, zăpăcit, dezorientat (fig.), buimăcit, buimac (rar). Dezorganizat, indisciplinat, anarhic. Nesupus, turbulent (livr.). Perturbator, perturbativ (rar). Vb. A face dezordine, a strica ordinea, a perturba, a deregla, a deranja; a răvăși, a răscoli, a întoarce pe dos, a răsturna cu fundul în sus; a învălmăși, a îngrămădi, a grămădi (pop.), a înghesui, a îmbulzi, a pune claie peste grămadă, a lăsa tabără (vraiște), a amesteca de-a valma. A dezorganiza. A încîlci, a încurca, a dezorienta, a zăpăci (fam.). A tulbura, a răscula. A se dezorganiza, a se destrăma. A se încurca, a se învălmăși, a se înghesui, a se aglomera, a se îmbulzi, a se îngrămădi, a se grămădi (pop.). A (se) foi, a forfoti, a forfăi (pop.), a furnica, a mișuna, a mișui (rar), a viermui, a roi, a se fîțîi. Adv. În dezordine, fără ordine; haotic, anarhic; vraiște, anapoda, pe dos, de-a-ndoaselea, de-a valma, în debandadă. V. animație, descompunere, forfotă, mișcare, mulțime, zgomot.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

DEZORDINE balamuc, brambureală, bulibășeală, haloimăs.

Intrare: dezordine
dezordine substantiv feminin
  • silabație: dez-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezordine
  • dezordinea
plural
  • dezordini
  • dezordinile
genitiv-dativ singular
  • dezordini
  • dezordinii
plural
  • dezordini
  • dezordinilor
vocativ singular
plural
  • silabație: des-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: IVO-III, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desordine
  • desordinea
plural
  • desordini
  • desordinile
genitiv-dativ singular
  • desordini
  • desordinii
plural
  • desordini
  • desordinilor
vocativ singular
plural