zaveră s.f. 1 (ist.) Nume dat răscoalei eteriștilor din anul 1821 (cu ramificație și în Țările Române), condusă de Al. Ipsilanti, împotriva stăpînirii turcești. Pe acest deal, Smarandă, am fugit în vremea zaverei... de frica unei cete de turci (CR.). 2 gener. (fam.) Revoltă, răscoală, răzvrătire. 3 (fam.) Agitație, gălăgie. Mai ales în săptămîna Paștilor, e zaveră mare (BASS.). • pl. -e. /<srb. zavera, bg. завера.