13 definiții pentru rebeliune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

rebeliune sf [At: BĂLCESCU, M.V. 57 / V: (îrg) ~ione / Pl: ~ni / E: fr rébellion, ger Rebellion, it ribellione] 1 Răscoală (1). 2 (Fig) Indignare.

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Acțiune colectivă violentă împotriva unei autorități sau a unei ordini constituite; răzvrătire, revoltă. Uite-așa să te porți și tu, băiete, ca dînsul, nu să-mi umbli cu rebeliuni. REBREANU, R. I 141.

REBELIÚNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].

REBELIÚNE s. f. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion)

REBELIÚNE ~i f. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; răscoală. [Sil. -li-u-] /<fr. rébellion, germ. Rebellion

rebeliune f. răscoală, răsvrătire.

*rebeliúne f. (lat. rebéllio, -ónis). Răscoală, revoltă, răzvrătire, sedițiune, insurecțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

rebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REBELIÚNE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare.

REBELIUNE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare.

Intrare: rebeliune
rebeliune substantiv feminin
  • silabație: -li-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebeliune
  • rebeliunea
plural
  • rebeliuni
  • rebeliunile
genitiv-dativ singular
  • rebeliuni
  • rebeliunii
plural
  • rebeliuni
  • rebeliunilor
vocativ singular
plural