13 definiții pentru rebeliune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

rebeliune sf [At: BĂLCESCU, M.V. 57 / V: (îrg) ~ione / Pl: ~ni / E: fr rébellion, ger Rebellion, it ribellione] 1 Răscoală (1). 2 (Fig) Indignare.

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Acțiune colectivă violentă împotriva unei autorități sau a unei ordini constituite; răzvrătire, revoltă. Uite-așa să te porți și tu, băiete, ca dînsul, nu să-mi umbli cu rebeliuni. REBREANU, R. I 141.

REBELIÚNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].

REBELIÚNE s. f. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion)

REBELIÚNE ~i f. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; răscoală. [Sil. -li-u-] /<fr. rébellion, germ. Rebellion

*rebeliúne f. (lat. rebéllio, -ónis). Răscoală, revoltă, răzvrătire, sedițiune, insurecțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rebeliune (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliunii; pl. rebeliuni

rebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REBELIÚNE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare.

REBELIUNE s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare.

Intrare: rebeliune
rebeliune substantiv feminin
  • silabație: -li-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebeliune
  • rebeliunea
plural
  • rebeliuni
  • rebeliunile
genitiv-dativ singular
  • rebeliuni
  • rebeliunii
plural
  • rebeliuni
  • rebeliunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rebeliune, rebeliunisubstantiv feminin

  • 1. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.