ETERIA n. pr. f. Nume dat unei organizații politice secrete, cu ramificații și în Țările Române, înființată la începutul sec. XIX de patrioții greci pentru eliberarea Greciei de sub stăpânirea otomană. ♦ Mișcarea revoluționară a grecilor din 1821 împotriva turcilor. – Din ngr. etería „societate”.^[1]

eterie sf [At: BELDIMAN, E. 2/13 / Pl: ~ii / E: ngr ἑταιρία] 1 Nume dat unor societăți politice secrete, înființate în Grecia, cu ramificații și în țările române, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, de patrioți greci, cu scopul organizării luptei de eliberare națională de sub stăpânirea otomană. 2 (Înv; pgn) Revoluție. 3 Mișcare revoluționară a grecilor din 1821 împotriva turcilor.

ETERIE s. f. Nume dat unei organizații politice secrete, cu ramificații și în țările românești, înființată la începutul sec. XIX de patrioții greci pentru eliberarea țării lor de sub stăpânirea otomană. ♦ Mișcarea revoluționară a grecilor din 1821 împotriva turcilor. – Din ngr. etería „societate”.^[1]

ETERIE s. f. Nume dat unei organizații politice secrete, cu ramificații și în țările noastre, înființată la începutul secolului al XIX-Iea de patrioții greci pentru eliberarea țării lor de sub jugul turcesc. Poetul Riga... înființase o societate secretă cu numele de eterie (tovărășie). GHICA, S. 94. ♦ Revoluția făcută de greci în anul 1821 împotriva turcilor.

Eterie f. societate secretă greacă care plănuise revoluțiunea dela 1821 spre a libera Grecia de sub jugul otoman. [Gr. mod.; lit. tovărășie]. V. Zavera.

eteríe f. (ngr. eteria, d. vgr. ῾etairía, societate). Zavera, revoluțiunea Grecilor supt conducerea luĭ Alexandru Ipsilanti la 1821 în țările româneștĭ ca să libereze Grecia de jugu turcesc.

Eteria s. propriu f., g.-d. Eteriei

!Eteria s. propriu f., g.-d. Eteriei

eterie s. f., art. eteria, g.-d. eterii, art. eteriei

eterie s. f. – Mișcare revoluționară greacă, ce a izbucnit în 1821, împotriva turcilor, în scopul cucerii independenței naționale. – Mr. eterie. Gr. ἐταιρία „societate”. Sec. XVIII (cf. Gáldi 184). – Der. eterist, s. m. (revoluționar).

ETERIA (Philiké hetairia „Societatea amicală”), societate secretă grecească, înființată la Odessa (1814), având drept obiectiv eliberarea Greciei de sub stăpânirea otomană, în cadrul efortului de emancipare națională a popoarelor sud-estice europene supuse Porții. Al. Ipsilanti, ajuns conducător al E., a pregătit revoluția greacă din 1821 mizând pe sprijinul Rusiei. Conflictul E. cu Tudor Vladimirescu, după dezavuarea E. și a mișcării din Țara Românească de către țarul Aleksandru I, a permis reprimarea celor două mișcări de către Imp. Otoman, în timp ce revoluția din Grecia a sfârșit prin a impune recunoașterea independenței sale (1829) proclamată în 1822.