ZAIF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

zaif, ~ă a [At: (a. 1789) IORGA, S. D. VIII, 35 / Pl: ~i, ~e / E: tc zayıf, zeif] (Înv; d. oameni) 1 Bolnav (2). 2 Indispus. 3 Convalescent (2).

zaif, -ă adj. (înv.; despre oameni) Care este indispus; bolnav; slăbit. Cînd o damă este zaifă după troahnă..., i se recomandă... următoarea cură (CAR.). • pl. -i, -e. /<tc. zayif.

ZAIF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

ZAIF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Indispus, bolnav, suferind; debil, convalescent. Cînd o damă este zaifă după troahnă... i se recomandă de autoritățile medicale... să facă următoarea cură... CARAGIALE, O. VII 61. Unchiule, închipuieșie-ți fericirea de-a avea o soție drăgălașă... inimoasă, care te-a căuta cînd îi fi zaif. ALECSANDRI, T. 808. Cînd era să înceapă Halima sfîrșitul minunatei istorii... îi veni un fel de leșin și zise;... Acuma sînt cam zaifă nițel și mă tem ca nu cumva să uit ceva din minunatele ei întîmplări. GORJAN, H. II 234.

ZAIF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Tc. zayif.

ZAIF ~ă (~i, ~e) înv. 1) Care este afectat de o indispoziție; ușor bolnav; indispus. 2) Care este pe cale de a se însănătoși; în stare de convalescență; convalescent. /<turc. zayif

ZAIF adj. (Mold.) Bolnav, suferind. Sînt foarti zaifă și voiu să mergu acasă că am să ieu niște doftorii. H 1779², 94^r. El au zis că esti foarte zaif și nu poati mai mult ca să șază. H 1779², 94^v; cf. H 1779², 95^r. ◊ Fig. Atîta rămăsăsem de zaif de cheltuială, că nu avem mai mult decît un galbăn. H 1779², 82^v. Etimologie: tc. zayif. Cf. b e t e a g (1), b o l e a c.

zaif a. indispus: te-a căuta când ai fi zaif AL. [Turc. ZAIF, slab, infirm].

zaíf, -ă adj. (turc. ar. zayif, slab). Sec. 18-19. Fam. Indispus, cam bolnav.

zaif (înv.) adj. m., pl. zaifi; f. zaifă, pl. zaife

zaif (înv.) adj. m., pl. zaifi; f. zaifă, pl. zaife

zaif adj. m., pl. zaifi; f. sg. zaifă, pl. zaife

ZAIF adj. v. indispus.

zaif adj. v. INDISPUS.

zaif (-fă), adj. – Indispus, bolnav. – Mr. zaif. Tc. (arab.) zayif (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 113), cf. ngr. ζαίφης, bg. zaif. – Der. zaiflîc, s. n. (indispoziție), din tc. zayiflik.