zafir sn vz safir

ZAMFIR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

safir sn [At: FL. D. (1680), 16 / V: (îvp) zamf~, (pop) zanf~, (înv) samf~ (Pl: samfiri) sm, sapf~, șaf~, za~ / A și: (rar) safir / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: slv сафиръ cf ngr σαφείρι, fr saphir] 1 Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2 Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie.

samfir sn vz safir

sapfir sn vz safir

șafir sn vz safir

zamfir sn vz safir

zanfir sn vz safir

zăfir sm vz zefir

zefer sm vz zefir

zefir [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 193^r/3 / V: (îvr) ~fer, zăf~ (Pl: zăfiri), (reg) zemf~ sm / S și: zepf~ / Pl: ~i sm, (înv) ~e, ~uri sn / E: ngr ζέφυρος, lat zephyrus, fr zéphyr] 1 sm sau sn Vânt lin, călduț, care bate primăvara dinspre apus sau dinspre sud. 2 sm sau sn (Poetic; pgn; mpl) Orice vânt lin, răcoros, plăcut Si: adiere (1), boare (2), (rar) aură (1). 3 sn Țesătură subțire de bumbac (mercerizat), utilizată, mai ales, la confecționarea de cămăși bărbătești. 4 sn (Lpl) Sortimente din zefir (3).

zemfir sm vz zefir

zamfir s.n. v. safir.

zefir s.m., s.n. 1 s.m. (meteor.) Vînt slab, călduț, caracteristic regiunilor de cîmpie, care bate primăvara dinspre S-V. ♦ Gener. Vînt cald, plăcut; adiere. Suflați, răcoritori zefiri, iubită primăvară, Împrăștie-mi mîhnirea (ALEX.). ◊ Fig. Sînt zefiri cu aripi de fiori, Muiate în miros de flori (EMIN.). 2 s.n. (țes.) Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie. ♦ (la pl.) Diferite sorturi din această țesătură. • pl. m. -i, n. -uri, (înv.) -e. /<fr. zephyr, lat. zephyrus, -i, ngr. ζέφνρος.

ZAMFIR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

SAFIR, safire și safiruri, s. n. Piatră prețioasă transparentă, de culoare albastră, constituind o varietate de corindon. Pe... țărm se găsește diamantul și safirul. NEGRUZZI, S. II 130. ◊ (În metafore și comparații) Se zărea departe Dunărea, cu sclipiri de diamante și safir. I. BOTEZ, ȘC. 106. Ca și cum ar fi vrut să-și ascundă întunecatele gînduri ce dormeau în limpezile safire ale ochilor, potrivnicul îl privea pe dedesubtul foii mari, deschise. ANGHEL, PR. 44. La țărm corabia oprită E ninsă de zăpada lunii... Safire pe ceruri lăcrimează... MACEDONSKI, O. I 153.

ZAMFIR, zamfire și zamfiruri, s. n. (Învechit) Safir. Ei rămaseră dinaintea unui palat de zamfir... și cu porțile de chiparos. ISPIRESCU, L. 115. Nu-mi lua zilele toate – Că-ți voi da eu nestemate, Chiar piatra zamfirului, Limpezimea cerului. ODOBESCU, S. III 180. Împodobiră pe moartă cu cele mai scumpe haine și diamanticale, și cu alte pietri scumpe, precum mărgăritaruri, zamfiruri, rubinuri. GORJAN, H. II 49. – Pl. și: (m.) zamfiri (ODOBESCU, S. A. 137).

ZEFIR¹, zefiri, s. m. Vînt ușor, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. Papura, mișcată în trect- căt de zefiri, Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii. TOPÎRCEANU, P. 142. Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori. EMINESCU, O. IV 3. Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41. ◊ (Personificat) A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24.

ZAMFIR, zamfire, s. n. (Înv.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Slav (v. sl. samfirŭ < gr.).

ZEFIR¹ s. m. Vînt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).

SAFIR s.n. 1. Varietate transparentă de corindon de culoare albastră folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albastră. [Pl. -re, -ruri. / < fr. saphir, lat. sapphirus, gr. sappheiros < ebr. sappir – cel mai frumos lucru].

ZEFIR s.m. Vînt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vînt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].

SAFIR s. n. 1. varietate albastră, transparentă, de corindon, piatră prețioasă. 2. blană de nurcă de culoare albastră. (< fr. saphir, lat. sapphirus)

ZEFIR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)

SAFIR ~e n. 1) Mineral cristalizat și foarte dur de culoare albastră. 2) Piatră prețioasă obținută din acest mineral. /<ngr. safeiri, lat. sapphirus, sl. safiru, fr. saphir

ZEFIR¹ ~i m. Vânt ușor de primăvară. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus

safir n. piatră scumpă de coloare albastră, numită de popor zanfir.

zamfir n. pop. safir: palat de zamfir ISP. [Gr. mod.].

zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM.

* safír n., pl. e și urĭ (fr. saphir, lat. sapphirus, vgr. sapphiros, d. ebr. sappir, cel maĭ frumos; ngr. zafiri, it. zaffiro, să. zafiro; turc. ar. safir). Min. O peatră prețioasă care e un fel de corindon albastru transparent provenit dintr’un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant. – Vechĭ și pop. zanfir (d. ngr.), răŭ scris zamfir.

zamfír, V. safir.

zanfír, V. safir.

*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi.

safir s. n., pl. safire

zamfir (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfire

zefir² (vânt) s. m., pl. zefiri

zefir¹ (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefiruri

safir s. n., pl. safire

zamfir (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfire

zefir¹ (vânt) s. m., pl. zefiri

safir s. n., pl. safire

zamfir (safir) s. n., pl. zamfire

zefir (vânt) s. m., pl. zefiri

safir, -re.

SAFIR s. (MIN.) (înv. și pop.) zamfir. (Un inel cu ~.)

ZAMFIR s. v. safir.

ZEFIR s. (MET.) adiere, boare, (rar) aură. (~ul mișcă ușor frunzele.)

SAFIR s. (MIN.) (înv. și pop.) zamfir. (Un inel cu ~.)

zamfir s. v. SAFIR.

ZEFIR s. adiere, boare, (rar) aură. (~ mișcă ușor frunzele.)

ZAFIR s. n. (Var.) Zamfir. (cf. zamfir)

zamfir (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130).

zefir (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος.

Zafir, -a v. Safir III. 1, 2.

SAFÍR (< fr., lat.; {s} gr. sapheiros < ebr. sappir „cel mai frumos lucru”) s. n. Varietate albastră, transparentă, de corindon, folosită ca piatră prețioasă. Cele mai renumite exemplare de s. s-au găsit în ins. Ceylon, Uniunea Myanmar, India și S.U.A. (statul Montana). Considerat piatra destinului; ocrotitoare pentru cei născuți în sept. Se poate obține (din 1902) și pe cale artificială.