safir sn [At: FL. D. (1680), 16 / V: (îvp) zamf~, (pop) zanf~, (înv) samf~ (Pl: samfiri) sm, sapf~, șaf~, za~ / A și: (rar) safir / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: slv сафиръ cf ngr σαφείρι, fr saphir] 1 Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră prețioasă. 2 Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie.

SAFIR, safire și safiruri, s. n. Piatră prețioasă transparentă, de culoare albastră, constituind o varietate de corindon. Pe... țărm se găsește diamantul și safirul. NEGRUZZI, S. II 130. ◊ (În metafore și comparații) Se zărea departe Dunărea, cu sclipiri de diamante și safir. I. BOTEZ, ȘC. 106. Ca și cum ar fi vrut să-și ascundă întunecatele gînduri ce dormeau în limpezile safire ale ochilor, potrivnicul îl privea pe dedesubtul foii mari, deschise. ANGHEL, PR. 44. La țărm corabia oprită E ninsă de zăpada lunii... Safire pe ceruri lăcrimează... MACEDONSKI, O. I 153.

SAFIR s.n. 1. Varietate transparentă de corindon de culoare albastră folosită ca piatră prețioasă. 2. Varietate de blană de nurcă de culoare albastră. [Pl. -re, -ruri. / < fr. saphir, lat. sapphirus, gr. sappheiros < ebr. sappir – cel mai frumos lucru].

SAFIR s. n. 1. varietate albastră, transparentă, de corindon, piatră prețioasă. 2. blană de nurcă de culoare albastră. (< fr. saphir, lat. sapphirus)

SAFIR ~e n. 1) Mineral cristalizat și foarte dur de culoare albastră. 2) Piatră prețioasă obținută din acest mineral. /<ngr. safeiri, lat. sapphirus, sl. safiru, fr. saphir

safir n. piatră scumpă de coloare albastră, numită de popor zanfir.

* safír n., pl. e și urĭ (fr. saphir, lat. sapphirus, vgr. sapphiros, d. ebr. sappir, cel maĭ frumos; ngr. zafiri, it. zaffiro, să. zafiro; turc. ar. safir). Min. O peatră prețioasă care e un fel de corindon albastru transparent provenit dintr’un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant. – Vechĭ și pop. zanfir (d. ngr.), răŭ scris zamfir.

samfir sn vz safir

sapfir sn vz safir

șafir sn vz safir

zafir sn vz safir

zamfir sn vz safir

zanfir sn vz safir

zamfír, V. safir.

zanfír, V. safir.

safir s. n., pl. safire

safir s. n., pl. safire

safir s. n., pl. safire

safir, -re.

SAFIR s. (MIN.) (înv. și pop.) zamfir. (Un inel cu ~.)

SAFIR s. (MIN.) (înv. și pop.) zamfir. (Un inel cu ~.)

ZAMFIR s. v. safir.

zamfir s. v. SAFIR.

SAFÍR (< fr., lat.; {s} gr. sapheiros < ebr. sappir „cel mai frumos lucru”) s. n. Varietate albastră, transparentă, de corindon, folosită ca piatră prețioasă. Cele mai renumite exemplare de s. s-au găsit în ins. Ceylon, Uniunea Myanmar, India și S.U.A. (statul Montana). Considerat piatra destinului; ocrotitoare pentru cei născuți în sept. Se poate obține (din 1902) și pe cale artificială.