ZEFIR¹, zefiri, s. m. Vînt ușor, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. Papura, mișcată în trect- căt de zefiri, Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii. TOPÎRCEANU, P. 142. Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori. EMINESCU, O. IV 3. Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41. ◊ (Personificat) A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24.