11 definiții pentru zamfir zafir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.

ZAMFÍR, zamfire și zamfiruri, s. n. (Învechit) Safir. Ei rămaseră dinaintea unui palat de zamfir... și cu porțile de chiparos. ISPIRESCU, L. 115. Nu-mi lua zilele toateCă-ți voi da eu nestemate, Chiar piatra zamfirului, Limpezimea cerului. ODOBESCU, S. III 180. Împodobiră pe moartă cu cele mai scumpe haine și diamanticale, și cu alte pietri scumpe, precum mărgăritaruri, zamfiruri, rubinuri. GORJAN, H. II 49. – Pl. și: (m.) zamfiri (ODOBESCU, S. A. 137).

ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Slav (v. sl. samfirŭ < gr.).

zamfir n. pop. safir: palat de zamfir ISP. [Gr. mod.].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre

zamfír (safir) s. n., pl. zamfíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zamfír (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130).

ZAFÍR s. n. (Var.) Zamfir. (cf. zamfir)

Intrare: zamfir
zamfir1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zamfir
  • zamfirul
  • zamfiru‑
plural
  • zamfire
  • zamfirele
genitiv-dativ singular
  • zamfir
  • zamfirului
plural
  • zamfire
  • zamfirelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zafir
  • zafirul
  • zafiru‑
plural
  • zafire
  • zafirele
genitiv-dativ singular
  • zafir
  • zafirului
plural
  • zafire
  • zafirelor
vocativ singular
plural
zamfir3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zamfir
  • zamfirul
  • zamfiru‑
plural
  • zamfiri
  • zamfirii
genitiv-dativ singular
  • zamfir
  • zamfirului
plural
  • zamfiri
  • zamfirilor
vocativ singular
plural
zamfir2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zamfir
  • zamfirul
  • zamfiru‑
plural
  • zamfiruri
  • zamfirurile
genitiv-dativ singular
  • zamfir
  • zamfirului
plural
  • zamfiruri
  • zamfirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zamfir zafir

  • exemple
    • Ei rămaseră dinaintea unui palat de zamfir... și cu porțile de chiparos. ISPIRESCU, L. 115.
      surse: DLRLC
    • Nu-mi lua zilele toate – Că-ți voi da eu nestemate, Chiar piatra zamfirului, Limpezimea cerului. ODOBESCU, S. III 180.
      surse: DLRLC
    • Împodobiră pe moartă cu cele mai scumpe haine și diamanticale, și cu alte pietri scumpe, precum mărgăritaruri, zamfiruri, rubinuri. GORJAN, H. II 49.
      surse: DLRLC

etimologie: