2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.

ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.

zădărnicire sf [At: FILIMON, ap. TDRG / V: (îvr) ~dar~ / Pl: ~ri / E: zădărnici] Nerealizare a unui plan, a unei intenții etc. din cauza unor piedici puse. Si: curmare (5), dejucare, împiedicare.

zădărnicire s.f Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zădărnici.

ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici (sau de a fi zădărnicit); împiedicare (a unei realizări), dejucare. Uită că zădărnicirea Unor vise nencetate biată inimă mi-a rupt. EFTlMIU, Î. 108. Păturică... vedea în această atitudine zădărnicirea viselor sale cele ambițioase. FILIMON, C. 278.

ZĂDĂRNICÍRE s. f. Acțiunea de a zădărnici.

ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.

înzădărnicire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înzădărnici] (Înv) Zădărnicire.

zădărnici [At: PISCUPESCU, O. 134/3 / V: (îvr) zadar~ (Pzi: zadarnicez), ~dar~, zed~ / Pzi: ~icesc / E: zadarnic] 1 vt (Înv) A nesocoti. 2 vrp A deveni zadarnic2 (1). 3 vt (C. i. planuri, intenții etc.) A-i împiedica realizarea. Si: a amâna (2), a dejuca (1), a împiedica. 4 (Îvr; c. i. timp, vreme) A pierde. 5 (Rar) A distruge (1).

zădărnici vb. IV. tr. (compl. indică planuri, acțiuni etc.) A face să nu se realizeze, punînd piedici; a dejuca. Mi-ai zădărnicit toată iscusința (HOG.). ◊ (refl.) Avansele făcute... s-au zădărnicit (I. ION.). • prez.ind. -esc. /zadarnic + -i.

ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A dejuca (un plan, o uneltire), a pune piedici, a face să nu se realizeze. V. sabota. Funcțiunea mea cea nouă a zădărnicit totul, împotriva așteptării tuturor. GALACTION, O. I 27. Stareț cere pe domnița. – De-asta nu mă tem. S-o ceară Cît o vrea. Am eu mijlocul care va zădărnici Toată uneltirea. DAVILA, V. V. 80. Dar rugăciunea lor a fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vînt Se varsă pre pămînt. DONICI, F. 56.

A ZĂDĂRNICÍ ~ésc tranz. (acțiuni, planuri etc.) A face să eșueze; a face să devină zadarnic; a împiedica; a dejuca; a contracara. /Din zadarnic

zădărnicésc v. tr. (d. zădărnic). Fac să fie zadarnic, dejoc: a zădărnici planurile cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri

zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri

zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă

zădărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zădărniceáscă

zădărnici (conj. zădărnicească)

arată toate definițiile

Intrare: zădărnicire
zădărnicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădărnicire
  • zădărnicirea
plural
  • zădărniciri
  • zădărnicirile
genitiv-dativ singular
  • zădărniciri
  • zădărnicirii
plural
  • zădărniciri
  • zădărnicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zădărnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zădărnici
  • zădărnicire
  • zădărnicit
  • zădărnicitu‑
  • zădărnicind
  • zădărnicindu‑
singular plural
  • zădărnicește
  • zădărniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zădărnicesc
(să)
  • zădărnicesc
  • zădărniceam
  • zădărnicii
  • zădărnicisem
a II-a (tu)
  • zădărnicești
(să)
  • zădărnicești
  • zădărniceai
  • zădărniciși
  • zădărniciseși
a III-a (el, ea)
  • zădărnicește
(să)
  • zădărnicească
  • zădărnicea
  • zădărnici
  • zădărnicise
plural I (noi)
  • zădărnicim
(să)
  • zădărnicim
  • zădărniceam
  • zădărnicirăm
  • zădărniciserăm
  • zădărnicisem
a II-a (voi)
  • zădărniciți
(să)
  • zădărniciți
  • zădărniceați
  • zădărnicirăți
  • zădărniciserăți
  • zădărniciseți
a III-a (ei, ele)
  • zădărnicesc
(să)
  • zădărnicească
  • zădărniceau
  • zădărnici
  • zădărniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zădărnicire

etimologie:

  • vezi zădărnici
    surse: DEX '98 DEX '09

zădărnici

  • 1. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc.
    exemple
    • Funcțiunea mea cea nouă a zădărnicit totul, împotriva așteptării tuturor. GALACTION, O. I 27.
      surse: DLRLC
    • Stareț cere pe domnița. – De-asta nu mă tem. S-o ceară Cît o vrea. Am eu mijlocul care va zădărnici Toată uneltirea. DAVILA, V. V. 80.
      surse: DLRLC
    • Dar rugăciunea lor a fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vînt Se varsă pre pămînt. DONICI, F. 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zadarnic
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX