17 definiții pentru dejuca desjuca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dejuca vt [At: NEGULICI / V: (înv) desj~ / Pzi: ~joc / E: de(s)- + juca cdp fr déjouer] 1 (C.i. planuri, intrigi etc.) A pune piedici. 2 A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – Pref. de- + juca.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A face să nu izbutească (planurile sau uneltirile cuiva); a zădărnici. M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299. Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705. – Variantă: (învechit) desjucá (ODOBESCU, S. III 478) vb. I.

DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer].

DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)

A DEJUCÁ dejóc tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să devină zadarnic; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a contracara. /de[s] + a juca

dejucà v. a zădărnici: i-am dejucat proiectele.

DESJUCÁ vb. I v. dejuca.

*dejóc, a- jucá v. tr. (de și joc, după fr. dé-jouer. – Se conj. ca joc). Zădărnicesc, fac să cadă un proĭect, o intrigă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejoácă

dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. și pl. dejoácă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEJUCÁ vb. v. zădărnici.

DEJUCA vb. a împiedica, a strica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A DEJUCA INTENȚIILE CUIVA a întoarce șpilul, a lua (cuiva) porumbelul de pe foc, a-i tăia (cuiva) zarurile.

Intrare: dejuca
verb (VT84)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejuca
  • dejucare
  • dejucat
  • dejucatu‑
  • dejucând
  • dejucându‑
singular plural
  • dejoa
  • dejucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejoc
(să)
  • dejoc
  • dejucam
  • dejucai
  • dejucasem
a II-a (tu)
  • dejoci
(să)
  • dejoci
  • dejucai
  • dejucași
  • dejucaseși
a III-a (el, ea)
  • dejoa
(să)
  • dejoace
  • dejuca
  • dejucă
  • dejucase
plural I (noi)
  • dejucăm
(să)
  • dejucăm
  • dejucam
  • dejucarăm
  • dejucaserăm
  • dejucasem
a II-a (voi)
  • dejucați
(să)
  • dejucați
  • dejucați
  • dejucarăți
  • dejucaserăți
  • dejucaseți
a III-a (ei, ele)
  • dejoa
(să)
  • dejoace
  • dejucau
  • dejuca
  • dejucaseră
verb (VT84)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desjuca
  • desjucare
  • desjucat
  • desjucatu‑
  • desjucând
  • desjucându‑
singular plural
  • desjoa
  • desjucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desjoc
(să)
  • desjoc
  • desjucam
  • desjucai
  • desjucasem
a II-a (tu)
  • desjoci
(să)
  • desjoci
  • desjucai
  • desjucași
  • desjucaseși
a III-a (el, ea)
  • desjoa
(să)
  • desjoace
  • desjuca
  • desjucă
  • desjucase
plural I (noi)
  • desjucăm
(să)
  • desjucăm
  • desjucam
  • desjucarăm
  • desjucaserăm
  • desjucasem
a II-a (voi)
  • desjucați
(să)
  • desjucați
  • desjucați
  • desjucarăți
  • desjucaserăți
  • desjucaseți
a III-a (ei, ele)
  • desjoa
(să)
  • desjoace
  • desjucau
  • desjuca
  • desjucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dejuca desjuca

  • 1. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: contracara strica zădărnici împiedica 2 exemple
    exemple
    • M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299.
      surse: DLRLC
    • Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix de- + juca.
    surse: DEX '09 DN