18 definiții pentru zădărî zădări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zădărî v [At: PSALT. 315 / V: (îrg) ~ri, zâd~, (înv) zederî, (reg) zidări, zid~, jidări (Pzi: jidăr) / Pzi: ~răsc și (reg) zâdăr, jâdăr / E: vsl задьрати, задерж] 1 (Îrg; c. i. ființe) A provoca (1). 2 A sâcâi (1). 3 (Fig) A neliniști. 4 (Rar; d. corpuri de armată) A hărțui. 5 (Pop; csnp) A nimici (1). 6 (Olt; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 7 (Rar; c. i. foc, flăcări etc.) A ațâța (1).

ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.

ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Și în forma zădări) 1. A sîcîi, a necăji, a întărită, a provoca. Slugile... nu-l mai zădărau ca pe-un cîine printre gratii. C. PETRESCU, Î. II 226. El? să îndrăznească... Adeluții mele?... Așteaptă, marțafoiule, să te-nvăț eu a zădărî fetele. ALECSANDRI, T. 964. ◊ Fig. Zaharia Duhu simți zădărîndu-l o nemulțumire, ca zborul unei viespi care-i dă tîrcoale. C. PETRESCU, R. DR. 126. Robinson, a cărui soartă venise într-un punct de hotărîre, zădărîndu-i toată ticna, nu putea să se astîmpere la un loc. DRĂGHICI, R. 297. ♦ (Despre trupe înarmate) A hărțui. În tot cursul verii ne zădărise ei bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568. 2. Fig. (Cu privire la foc) A răscoli, pentru a înteți și a face să ardă mai bine. A rupt un mănunchi de stuf uscat, zădărînd flăcările, deocamdată leneșe. SADOVEANU, N. F. 69. – Variantă: zădărí vb. IV.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji pe cineva. ♦ A răscoli, a tulbura. ♦ A ataca pe neașteptate, a hărțui. 2. Fig. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Bg. zadirjam, sb. zadirati.

A ZĂDĂRÎ́ ~ăsc tranz. 1) (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta; a hărțui. 2) (persoane) A bate la cap; a necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a zăhăi; a hărțui; a sâcâi; a sucăli; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la acțiuni dușmănoase; a face să se revolte; a tulbura; a răscoli; a ațâța; a monta. 4) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva), pentru a arde mai tare, a răscoli; a scormoni; a zgândărî. /<bulg. zadarjam, sb. zadirati

ZĂDĂRÍ vb. IV v. zădărî.

ZĂDĂRÍ vb. IV v. zădărî.

ZĂDĂRÍ vb. IV v. zădărî.

ZĂDĂRÍ vb. IV. v. zădărî.

zădărì v. 1. a întărâta, a ațâța: animalul zădărit de haita OD.; 2. a tachina: te învăț eu a zădări fetele AL. [Origină necunoscută].

zădărắsc, a -î́ v. tr. (vsl. *za-drati, deron, a zădărî; bg. zadiram, rus. zadiratĭ, id. V. zgîriĭ. Cp. cu pîrăsc, tîrăsc, zătărăsc, vîr, zăresc). Zgîndăresc o bubă (Olt.).Întărît, ațîț, înfuriĭ: nu zădărîțĭ cînele, copiĭ! Tachinez. – În vest jidărăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất

zădărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădărá; conj. prez. 3 sg. și pl. zădăráscă

zădărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂDĂRÎ vb. v. agasa, agita, asmuți, ațâța, enerva, hărțui, incita, indispune, instiga, irita, întărâta, înteți, înviora, necăji, plictisi, provoca, râcâi, sâcâi, stârni, supăra, tulbura, zgândări.

zădărî vb. v. AGASA. AGITA. ASMUȚI. AȚÎȚA. ENERVA. HĂRȚUI. INCITA. INDISPUNE. INSTIGA. IRITA. ÎNTĂRÎTA. ÎNTEȚI. ÎNVIORA. NECĂJI. PLICTISI. PROVOCA. RÎCÎI. SÎCÎI. STÎRNI. SUPĂRA. TULBURA. ZGÎNDĂRI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zădărî (- rắsc, -ît), vb. – A întărîta, a incita, a ațîța. – Var. zădări. Sb. zadirati „a împinge”, bg. zadiram; sau, după Tiktin și Candrea, de la un sl. *zadrati, certificat de sb. și bg. Cf. sl. zadorŭ „acțiunea de a irita”.

ZĂDĂRÎ́, zădărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zădărí, zădăresc, vb. intranz. – (reg.) A întărâta, a incita, a ațâța, a provoca: „Este un șarpe bun. Dar totuși să nu-l zădărești, să-l lași în voia lui” (Bilțiu, 1999: 131; Rozavlea). – Din bg. zadarjam, srb. zadirati (DER, DLRM, DEX); din vsl. zadarati (MDA).

Intrare: zădărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zădărî
  • zădărâre
  • zădărât
  • zădărâtu‑
  • zădărând
  • zădărându‑
singular plural
  • zădărăște
  • zădăraște
  • zădărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zădărăsc
(să)
  • zădărăsc
  • zădăram
  • zădărâi
  • zădărâsem
a II-a (tu)
  • zădărăști
(să)
  • zădărăști
  • zădărai
  • zădărâși
  • zădărâseși
a III-a (el, ea)
  • zădărăște
  • zădăraște
(să)
  • zădărască
  • zădăra
  • zădărî
  • zădărâse
plural I (noi)
  • zădărâm
(să)
  • zădărâm
  • zădăram
  • zădărârăm
  • zădărâserăm
  • zădărâsem
a II-a (voi)
  • zădărâți
(să)
  • zădărâți
  • zădărați
  • zădărârăți
  • zădărâserăți
  • zădărâseți
a III-a (ei, ele)
  • zădărăsc
(să)
  • zădărască
  • zădărau
  • zădărâ
  • zădărâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zădări
  • zădărire
  • zădărit
  • zădăritu‑
  • zădărind
  • zădărindu‑
singular plural
  • zădărește
  • zădăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zădăresc
(să)
  • zădăresc
  • zădăream
  • zădării
  • zădărisem
a II-a (tu)
  • zădărești
(să)
  • zădărești
  • zădăreai
  • zădăriși
  • zădăriseși
a III-a (el, ea)
  • zădărește
(să)
  • zădărească
  • zădărea
  • zădări
  • zădărise
plural I (noi)
  • zădărim
(să)
  • zădărim
  • zădăream
  • zădărirăm
  • zădăriserăm
  • zădărisem
a II-a (voi)
  • zădăriți
(să)
  • zădăriți
  • zădăreați
  • zădărirăți
  • zădăriserăți
  • zădăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zădăresc
(să)
  • zădărească
  • zădăreau
  • zădări
  • zădăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zădărî zădări

  • exemple
    • Slugile... nu-l mai zădărau ca pe-un cîine printre gratii. C. PETRESCU, Î. II 226.
      surse: DLRLC
    • El? să îndrăznească... Adeluții mele?... Așteaptă, marțafoiule, să te-nvăț eu a zădărî fetele. ALECSANDRI, T. 964.
      surse: DLRLC
    • figurat Zaharia Duhu simți zădărîndu-l o nemulțumire, ca zborul unei viespi care-i dă tîrcoale. C. PETRESCU, R. DR. 126.
      surse: DLRLC
    • figurat Robinson, a cărui soartă venise într-un punct de hotărîre, zădărîndu-i toată ticna, nu putea să se astîmpere la un loc. DRĂGHICI, R. 297.
      surse: DLRLC
    • În tot cursul verii ne zădărise ei bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568.
      surse: DLRLC
  • 2. popular A ațâța focul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ațâța scormoni zgândări un exemplu
    exemple
    • A rupt un mănunchi de stuf uscat, zădărînd flăcările, deocamdată leneșe. SADOVEANU, N. F. 69.
      surse: DLRLC

etimologie: