VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are o fire nestăpânită, care se înfurie ușor, impulsiv, brutal, irascibil. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte provocată de un factor extern (traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic). [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

violent, ~ă [At: HELIADE, O. II, 77 / P: vi-o~ / V: (înv) ~lint, ~linte a / Pl: ~nți, ~e / E: fr violent, lat violentus, -a, -um] 1 a (D. oameni) Care are un comportament impulsiv, brutal și agresiv. 2 a (D. oameni) Care are accese de furie Si: coleric (2). 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează violență (1). 4 a (D. manifestări ale oamenilor) Care este determinat de violență (2). 5 a (D. cuvinte, expresii) Insultător. 6 a (D. diverse modalități de comunicare) Care este lipsit de moderație în planul conținutului și al expresiei Si: virulent (6). 7 a (D. diverse modalități de comunicare) Care se face în termeni duri, jignitori Si: virulent (7). 8 a (D. acțiunea, conținutul unor opere literare, cinematografice) Care prezintă fapte de o mare brutalitate. 9 a (Pex; d. opere literare, cinematografice) Care șochează prin violența faptelor și a limbajului personajelor. 10 a (D. satire, pamflete) Care se remarcă prin duritatea neobișnuită a limbajului artistic Si: virulent (8). 11 a (D. satire, pamflete) Care șochează prin caracterul radical al mesajului critic Si: virulent (9). 12 a Care recurge la forță, la constrângere brutală pentru a-și atinge scopurile. 13 a Care se face prin folosirea forței brutale. 14 a Care este bazat pe agresivitate și pe cruzime. 15 a (Pex) Care presupune consecințe grave, distructive asupra cuiva. 16 a (Îs) Moarte (sau, îvr, ucidere) ~ă Moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de o altă cauză nenaturală Si: (înv) moarte silnică. 17 a (D. anumite perioade din istoria unei comunități, din existența unui popor sau a unui individ) Care se caracterizează prin evenimente, fenomene sociale etc. violente (14). 18 a (D. unele sporturi) Care necesită un mare angajament fizic (putând pune în pericol viața sportivului). 19-20 a, av (Care este) extrem de intens. 21 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații) Care se instalează brusc, cu o maximă intensitate, și nu poate fi controlat. 22 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații) Excesiv (1). 23 a (D. sunete, zgomote) Asurzitor (5). 24 a Care produce o impresie foarte puternică asupra simțurilor Si: frapant, izbitor, șocant. 25 a (D. culori) Strident. 26 a (D. lumină sau surse de lumină) Care este foarte puternic (deranjând vederea). 27 a (D. mirosuri, parfumuri etc.) Care este foarte pătrunzător. 28 a (D. mirosuri, parfumuri etc.) Care displace prin concentrația mare.

violent, -ă adj. 1 (despre oameni) Care are o fire nestăpînită, care se înfurie ușor; care se caracterizează prin lipsa controlului asupra propriilor porniri, reacții, sentimente și prin manifestări de nestăpînită asprime, duritate, brutalitate (față de cineva) în anumite împrejurări sau situații; impulsiv, brutal, irascibil. Era violent și autoritar (CĂL.). ♦ (despre manifestările, acțiunile etc. ale oamenilor) Care denotă violență, impulsivitate, brutalitate. A scris o scrisoare violentă primarului (CA. PETR.). ◊ (adv.) A deschis ușa violent și a chemat bătrîna (POPA). ♦ (despre acțiunea, conținutul unor opere literare, cinematografice etc.) Care prezintă, înfățișează fapte, întîmplări etc. de o mare duritate, brutalitate. Îi interzise băiatului să se mai uite la filme violente. 2 Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. Conțescu avea un atac violent de uremie (CĂL.). ♦ (despre culori, lumini etc.) Care este izbitor, țipător; tare, viu, puternic. ♦ (despre sentimente, stări sufletești, senzații etc.) Care se manifestă, care se dezlănțuie cu o forță ce nu poate fi potolită. Ea visa iubiri violente în condiții imposibile (CĂL.). ♦ (despre sunete, zgomote) Care se produce sau este emis cu o intensitate extrem de mare. ♦ Care produce o impresie extrem de puternică asupra simțurilor; care șochează. ♦ (despre mirosuri, parfumuri etc.) Care este foarte pătrunzător; care displace, deranjează prin intensitate. 3 Care se face cu forța; care se bazează pe agresivitate, pe brutalitate, pe duritate; brutal, silnic. Ai avut și ai hărțuieli, anchete, imixtiuni violente (SADOV.). ◊ Moarte violentă v. moarte. • sil. vi-o-. pl. -ti, -te. /<fr. violent, it violenta, lat viŏlentus, -a, -um <violare „a lovi”.

VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu violență, cu intensitate mare; puternic, intens. În cuvintele cu care-i recomandă pe iubita sa, se arată lot vîrtejul de simțiminte violente ce-i rup inima. GHEREA, ST. CR. III 282. Ieri a fost cald; astăzi, ploaie și pîclă, după o furtună violentă. CARAGIALE, O. VII 12. Un vînt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. BOLINTINEANU, O. 270. (Adverbial) Un cîine începu să latre violent. CĂLINESCU, E. O. I 124. ♦ (Despre culori, lumină, surse de lumină) Intens, viu, puternic, tare, țipător. Îmi aduc aminte de-o întîmplare care a rămas pentru totdeauna zugrăvită în culori violente dinaintea ochilor mei. SADOVEANU, O. VIII 128. Trecea la colțuri cu lămpile violente de cinematograf. C. PETRESCU, Î. II 158. Culori violente scot în iveală siluete mișcătoare de femei. ANGHEL, PR. 173. ◊ (Adverbial) Nu vor obține, cu tablourile lor, nici cel puțin întîietatea asupra unei gravuri violent colorate. MACEDONSKI, O. IV 106. 2. (Despre oameni și despre caracterul lor) Care are accese de furie, care se lasă condus de mînie, care se aprinde ușor, se înfurie repede, are manifestări nestăpînite; coleric, impulsiv, furtunos, năvalnic. Ei, uite, vezi? ăsta e cusurul tău – ești violent. CARAGIALE, O. III 128. ◊ (Adverbial) Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și cum s-ar fi luptat cu întunericul. REBREANU, R. I 65. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care trădează violență, impulsivitate, nestăpînire, agresiune. Clopotul suna stins printre glasuri violente. DUMITRIU, N. 41. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. Era un copac putred, trunchiul era prea slab, ca să mai țină coama. Ce mai trebuiau lovituri violente? CARAGIALE, O. III 153. ◊ Moarte violentă = moarte produsă de o rană, de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. Își amintea în cîte chipuri văzuse oameni murind: bătrîni stingindu-se de moarte bună pe patul de-acasă; oameni morți în spitale; unii loviți de moarte violentă. BART, S. M. 77.

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, forțat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Țipător, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, forțat. 4. (despre culori, lumini) țipător, viu. (< fr. violent, lat. violentus, it. violento)

VIOLÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește violență; caracterizat prin cruzime; crâncen. 2) Care acționează sau se exprimă fără a se reține; impulsiv; impetuos. Persoană ~tă. ◊ Moarte ~tă moarte prin asasinare sau survenită în urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanță foarte vie; bătător la ochi; țipător; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento

violent a. 1. care lucrează cu o mare putere: vânt violent; 2. care nu știe să se stăpânească: om violent; 3. foarte intensiv, ce cauzează o suferință acută: friguri violente; 4. în care se recurge la violență: mijloace violente; moarte violentă, cauzată de un accident sau de o crimă.

*violént, -ă adj. (lat. violentus). Puternic, furios: vînt violent, un violent acces de frigurĭ, o violentă durere. Puternic, energic: otravă violentă. Impulsiv, care se pornește (se înfurie) ușor: om, caracter violent. Silnic, brutal: mijloace violente. Adv. Cu violență. V. vehement.

violent (desp. vi-o-) adj. m., pl. violenți; f. violentă, pl. violente

violent (vi-o-) adj. m., pl. violenți; f. violentă, pl. violente

violént adj. m. (sil. vi-o-), pl. violénți; f. sg. violéntă, pl. violénte

VIOLÉNT adj., adv. 1. adj. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpânit, (fam. fig.) belicos. (De ce ești atât de ~?) 2. adj., adv. v. rău. 3. adj. v. impetuos. 4. adj. v. înverșunat. 5. adj. aprig, înverșunat, mare, (fig.) aprins. (Ceartă ~.) 6. adv. brutal, (înv.) sălbăticește. (Îl apucă ~ de mână.) 7. adj. v. silnic. 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O ieșire ~.) 9. adj. v. aspru. 10. adj. vehement. 11. adj. v. chinuitor. 12. adj. v. acut. 13. adj. v. cumplit. 14. adj. v. puternic. 15. adj. v. țipător.

VIOLENT adj., adv. 1. adj. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, (fam. fig.) belicos. (De ce ești atît de ~?) 2. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, salbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 3. adj. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 4. adj. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O înfruntare ~.) 5. adj. aprig, înverșunat, mare, (fig.) aprins. (Ceartă ~.) 6. adv. brutal, (înv.) sălbăticește. (Îl apucă ~ de mînă.) 7. adj. brutal, forțat, silnic. (Mijloace, măsuri ~.) 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O ieșire ~.) 9. adj. aspru, brutal, greu, tare, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 10. adj. vehement, viguros, virulent. (Un protest ~.) 11. adj. chinuitor, intens, puternic, străpungător, viu, (fig.) ascuțit, sfredelitor. (Durere ~.) 12. adj. acut, adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, viu. (O suferință morală ~.) 13. adj. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic. (O pasiune ~ îl măcina.) 14. adj. aprig, intens, mare, puternic, strașnic, tare, zdravăn. (Un vînt ~.) 15. adj. intens, izbitor, strident, tare, țipător, (rar) strigător. (Culori, nuanțe ~.)

Violent ≠ calm, slab, șters