2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIOLÁRE, violări, s. f. Acțiunea de a viola și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. viola.

VIOLÁRE, violări, s. f. Acțiunea de a viola și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. viola.

violare sf [At: HELIADE, O. I, 230 / P: vi-o~ / Pl: ~lări / E: viola] 1 Nerespectare a unei legi, a unei convenții, a unui drept, a unui angajament etc. Si: (asr) viol1 (3), (înv) violație (2). 2 (Asr) Ofensă adusă de cineva unui suveran, considerată de lege drept crimă. 3 Acționare prin violență, încălcând legalitatea, pentru a intra undeva Si: (înv) violație (3). 4 Deschidere a ceva prin abuz sau cu intenții frauduloase Si: (înv) violație (4). 5 Tratare a ceva considerat intangibil sau sacru fără respectul cuvenit Si: pângărire, profanare, violație (5). 6 (Jur) Infracțiune care constă în pătrundere forțată undeva, în deschiderea ilegală și abuzivă a unei corespondențe, a unor documente, în profanarea unui lucru sau a unui loc considerat intangibil etc. Si: (înv) violație (6). 7 Comitere a unui viol1 (1) Si: batjocorire (3), necinstire, siluire, (rar) violentare (3), (înv) silnicie, violație (7). 8 Viol1 (1).

violare s.f. Faptul de a viola; pîngărire, siluire. • sil. vi-o-. pl. -ări. /v. viola.

VIOLÁRE, violări, s. f. Acțiunea de a viola... 1 Încălcare. Prin violarea alegerilor nu mai este control, nu mai este putere legislativă, nu mai este constituție. BOLINTINEANU, O. 257. 2. Pătrundere cu forța într-un anumit loc.Siluire a unei femei; viol.

VIOLÁRE s.f. Acțiunea de a viola și rezultatul ei; forțare; încălcare, profanare; siluire, pângărire. [Pron. vi-o-. / < viola].

violare f. acțiunea de a viola o promisiune sau o lege, de a călca un drept, de a profana cele sacre.

VIOLÁ, violez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti, a nu respecta, a încălca un angajament, o lege, o convenție, o dispoziție. 2. A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța, a deschide prin abuz ♦ A pângări, a profana. 3. A săvârși un viol. [Pr.: vi-o-la] – Din fr. violer, lat. violare.

viola vt [At: LAURIAN, F. 201/26 / P: vi-o~ / Pzi: ~lez, (îvr) viol, 3 vioa / E: lat violare, fr violer] 1 A încălca o lege, un angajament, o convenție, un drept etc. 2 A acționa prin forță, încălcând legalitatea, pentru a pătrunde undeva. 3 A deschide ceva prin abuz sau cu intenții frauduloase. 5 A trata ceva considerat intangibil sau sacru fără respectul cuvenit Si: a pângări1, a profana. 6 A comite un viol (1) Si: a batjocori (3), a silui, (rar) a violenta (4), (înv) a ruguci2, (reg) a căzni1 (3).

viola vb. I. tr. 1 (compl. indică legi, convenții, drepturi etc.) A călca, a nesocoti, a nu respecta. Tratatul a fost violat. 2 (jur.; compl. indică proprietăți) A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz sau cu intenții frauduloase. ♦ Ext. A trata cu dispreț, fără respectul cuvenit ceva considerat intangibil sau sacru; a profana. Soldații au violat biserica. 3 A comite un viol; a silui, a necinsti (o femeie); a pîngări. 4 Fig. A viola conștiința = a impune prin forță unele idei. • sil. vi-o-, prez.ind. -ez. /<fr. violer, lat. violare.

VIOLÁ, violez, vb.I. Tranz. 1. (Cuprivire la legi, porunci, angajamente, dispoziții, drepturi etc.) A nesocoti, a nu respecta, a călca, a încălca. Au violat constituția! se aprindea oratorul de la tribună. PAS, E. I 280. Turcia... viola toate tractatele... noastre. NEGRUZZI, S. I 331. 2. A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz. A viola domiciliul cuiva. A viola spațiul aerian al unui stat. A viola secretul corespondenței. ♦ A pîngări, a profana. A viola un mormînt. 3. A necinsti o femeie, făcînd uz de forță; a comite un viol.

VIOLÁ vb. I. tr. 1. A nu respecta, a călca o lege, o dispoziție. 2. (Jur.) A intra, a pătrunde (undeva) cu forța; a forța. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fată, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].

VIOLÁ vb. tr. 1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie). ◊ a profana. 4. (fig.) a ~ conștiința = a impune prin forță unele idei. (< fr. violer, lat. violare)

A VIOLÁ ~éz tranz. 1) (legi, angajamente, dispoziții) A nesocoti, comițând o abatere; a încălca. 2) (obiecte bine închise) A deschide cu forța; a forța. 3) (lucruri sau ființe considerate sacre) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana. 4) (persoane de sex feminin) A supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori. [Sil. vi-o-] /<fr. violer, lat. lat. violare

violà v. 1. a întrebuința violența; 2. a lucra contra, a înfrânge: a viola o lege; 3. a călca: a viola un jurământ, a viola un domiciliu.

*violațiúne f. (lat. violátio, -ónis). Acțiunea de a viola. – Și -áție, dar ob. -áre.

*violéz v. tr. (lat. víolo, -áre; fr. violer). Siluĭesc, stric, deschid cu violență (cu forța): a viola o scrisoare, o ladă, un sechestru. Fig. Calc, înfrîng: a viola legea. Silesc (constrîng): a viola conștiințele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

violáre (vi-o-) s. f., g.-d. art. violắrii; pl. violắri

violáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violării; pl. violări

violá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violeáză

arată toate definițiile

Intrare: violare
  • silabație: vi-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • violare
  • violarea
plural
  • violări
  • violările
genitiv-dativ singular
  • violări
  • violării
plural
  • violări
  • violărilor
vocativ singular
plural
Intrare: viola
  • silabație: vi-o-la info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viola
  • violare
  • violat
  • violatu‑
  • violând
  • violându‑
singular plural
  • violea
  • violați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • violez
(să)
  • violez
  • violam
  • violai
  • violasem
a II-a (tu)
  • violezi
(să)
  • violezi
  • violai
  • violași
  • violaseși
a III-a (el, ea)
  • violea
(să)
  • violeze
  • viola
  • violă
  • violase
plural I (noi)
  • violăm
(să)
  • violăm
  • violam
  • violarăm
  • violaserăm
  • violasem
a II-a (voi)
  • violați
(să)
  • violați
  • violați
  • violarăți
  • violaserăți
  • violaseți
a III-a (ei, ele)
  • violea
(să)
  • violeze
  • violau
  • viola
  • violaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

violare

etimologie:

  • vezi viola
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

viola

  • 1. A nesocoti, a nu respecta, a încălca un angajament, o lege, o convenție, o dispoziție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Au violat constituția! se aprindea oratorul de la tribună. PAS, E. I 280.
      surse: DLRLC
    • Turcia... viola toate tractatele... noastre. NEGRUZZI, S. I 331.
      surse: DLRLC
  • 2. A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța, a deschide prin abuz.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • A viola domiciliul cuiva. A viola spațiul aerian al unui stat. A viola secretul corespondenței.
      surse: DLRLC
  • 3. A săvârși un viol.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX sinonime: batjocori necinsti silui
  • 4. figurat expresie A viola conștiința = a impune prin forță unele idei.
    surse: MDN '00

etimologie: