13 definiții pentru profana


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata necuviincios ceva (considerat ca) sfînt, demn de un profund respect; a pîngări; p. ext. a necinsti, a terfeli. Orice premiu de răsplată e căzut, e profanat, Cînd s-a dat acelor oameni care nu l-ar merita. BOLLIAC, O. 172. ◊ Fig. Acest rîu frumos nu-i profanat nici de fabrici, nici de guri de canaluri. SADOVEANU, E. 137.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROFANÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pângări, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfânt.) 2. v. pângări.

PROFANÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, terfeli.

PROFANÁ vb. I. tr. A pângări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare].

PROFANÁ vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare)

A PROFANÁ ~éz tranz. (lucruri sau ființe sacre) A supune unei batjocuri, unui sacrilegiu; a pângări; a huli. /<fr. profaner, lat. profanare

profanà v. 1. a nu trata cu respect cele sfinte sau a le întrebuința la scopuri profane; 2. fig. a face un uz nedemn: a profana amiciția.

*profanéz v. tr. (lat. profanare, d. profanus, profan). Pîngăresc, spurc, întrebuințez în mod nelegiuit cele sacre: a profana potiru. Fig. A-țĭ profana talentu cu oamenĭ care nu te pricep.

profaná vb., ind. prez. 1 sg. profanéz, 3 sg. și pl. profaneáză

PROFANA vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pîngări, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfînt.) 2. a pîngări, a spurca, (înv. și pop.) a prihăni, (reg.) a mîrșăvi, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, (înv. și pop. fig.) a scîrnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.)

profana vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. TERFELI.

Intrare: profana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profana
  • profanare
  • profanat
  • profanatu‑
  • profanând
  • profanându‑
singular plural
  • profanea
  • profanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profanez
(să)
  • profanez
  • profanam
  • profanai
  • profanasem
a II-a (tu)
  • profanezi
(să)
  • profanezi
  • profanai
  • profanași
  • profanaseși
a III-a (el, ea)
  • profanea
(să)
  • profaneze
  • profana
  • profană
  • profanase
plural I (noi)
  • profanăm
(să)
  • profanăm
  • profanam
  • profanarăm
  • profanaserăm
  • profanasem
a II-a (voi)
  • profanați
(să)
  • profanați
  • profanați
  • profanarăți
  • profanaserăți
  • profanaseți
a III-a (ei, ele)
  • profanea
(să)
  • profaneze
  • profanau
  • profana
  • profanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)