12 definiții pentru pângărire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNGĂRIRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

PÂNGĂRIRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

pângărire sf [At: NEGRUZZI, S. II, 32 / Pl: ~ri / E: pângări] 1 Comportament disprețuitor, violent, lipsit de respect față de ceva considerat sfânt Si: nesfințire, pângărie (1), profanare. 2 (Pgn) Lipsă de respect față de cinstea, curățenia morală a unei ființe venerabile Si: batjocorire, pângărie (2), profanare, spurcare. 3 Acțiune nedemnă care știrbește cuiva stima, respectul Si: batjocorire, pângărie (3), profanare, spurcare. 4 Înșelare în căsnicie Si: pângărie (4). 5 Întreținere a unor relații sexuale nepermise Si: pângărie (5). 6 (Spc) Violare. 7 (Trs) Consumare a unor alimente de dulce în zilele de post Si: pângărie (7). 8 (Pop) Consumare a cărnii unor animale interzise de diferite religii sau datini Si: pângărie (8).

pângărire f. sacrilej: văzui făr’delege, văzui pângărire NEGR.

PÎNGĂRIRE, pîngăriri, s. f. Faptul de a pîngări; profanare, necinstire. Văzui fărădelege, văzui pîngărire. NEGRUZZI, S. II 32.

pîngăríre f. Profanare, sacrilegiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

pângărire s. f., g.-d. art. pângăririi; pl. pângăriri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂNGĂRIRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihană, (înv. și pop.) prihănire, (înv.) prihănie, (fig.) întinare, mânjire, murdărire, pătare, (înv. fig.) pricăjire, scârnăvie. (~ memoriei cuiva.)

PÂNGĂRIRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, siluire, terfelire, viol, violare.

PÎNGĂRIRE s. 1. batjocorire, necinstire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 2. profanare, spurcare, (rar) prihană,(înv. și pop.) prihănire, (înv.) prihănie, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, (înv. fig.) pricăjire, scîrnăvie. (~ memoriei cuiva.)

pîngărire s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. SILUIRE. TERFELIRE. VIOL. VIOLARE.

Intrare: pângărire
pângărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pângărire
  • pângărirea
plural
  • pângăriri
  • pângăririle
genitiv-dativ singular
  • pângăriri
  • pângăririi
plural
  • pângăriri
  • pângăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pângărire, pângăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzui fărădelege, văzui pîngărire. NEGRUZZI, S. II 32. DLRLC
etimologie:
  • vezi pângări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.