13 definiții pentru silui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. A uza de forță față de cineva; (în special) a necinsti o femeie, uzînd de forță (v. viola). (Fig.) Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite. ALEXANDRESCU, M. 5.

A SILUÍ ~ésc tranz. 1)(persoane) A determina prin forță; a pune să facă contrar propriei voințe; a constrânge. 2) (persoane de sex feminin) A supune actului sexual prin violență; a necinsti; a batjocori; a viola. 3) fig. (norme, legi etc.) A aplica într-un mod denaturat; a viola. /<sl. silovati

siluì v. a viola, a violenta. [V. silă].

siluĭésc v. tr. (vsl. silovati, -siluĭon. V. silesc). Violez, forțez, fac violență: a siluĭ o ladă, (fig.) a siluĭ conștiința cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiésc, imperf. 3 sg. siluiá; conj. prez. 3 să siluiáscă

siluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiésc, imperf. 3 sg. siluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. siluiáscă

siluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILUÍ vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A ~ o femeie.)

SILUÍ vb. v. altera, constrânge, contraface, deforma, denatura, escamota, face, falsifica, forța, încălca, măslui, mistifica, nesocoti, obliga, răstălmăci, sili.

SILUI vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (A ~ o femeie.)

silui vb. v. ALTERA. CONSTRÎNGE. CONTRAFACE. DEFORMA. DENATURA. ESCAMOTA. FACE. FALSIFICA. FORȚA. ÎNCĂLCA. MĂSLUI. MISTIFICA. NESOCOTI. OBLIGA. RĂSTĂLMĂCI. SILI.

Intrare: silui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silui
  • siluire
  • siluit
  • siluitu‑
  • siluind
  • siluindu‑
singular plural
  • siluiește
  • siluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • siluiesc
(să)
  • siluiesc
  • siluiam
  • siluii
  • siluisem
a II-a (tu)
  • siluiești
(să)
  • siluiești
  • siluiai
  • siluiși
  • siluiseși
a III-a (el, ea)
  • siluiește
(să)
  • siluiască
  • siluia
  • silui
  • siluise
plural I (noi)
  • siluim
(să)
  • siluim
  • siluiam
  • siluirăm
  • siluiserăm
  • siluisem
a II-a (voi)
  • siluiți
(să)
  • siluiți
  • siluiați
  • siluirăți
  • siluiserăți
  • siluiseți
a III-a (ei, ele)
  • siluiesc
(să)
  • siluiască
  • siluiau
  • silui
  • siluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)