VIOL, violuri, s. n. Infracțiune care constă în fapta unei persoane de a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau a-și exprima voința. [Pr.: vi-ol] – Din fr. viol.

viol¹ sn [At: BARCIANU / P: vi-ol / Pl: ~uri / E: fr viol] 1 Act sexual realizat prin violență și constrângere Si: siluire, violare (8), (înv) silnicie. 2 (Jur) Infracțiune care constă în realizarea unui act sexual prin violență și constrângere. 3 (Asr) Violare (1).

viol s.n. (jur.) Act sexual realizat prin violență, prin constrîngere etc.; faptă care constă în acest act și care este pedepsită de lege; siluire, violare. • sil. vi-ol. pl. -uri. /<fr. viol.

VIOL, violuri, s. n. Faptă (pedepsită de lege) comisă de bărbatul care constrânge prin forță fizică o femeie să aibă cu el relații sexuale; violare. [Pr.: -vi-ol] – Din fr. viol.

VIOL, violuri, s. n. Siluire a unei femei; violare.

VIOL s.n. Siluire a unei femei; violare. [Pron. vi-ol. / < fr. viol].

VIOL s. n. violare (3). (< fr. viol)

VIOL ~uri n. Act de violență prin care un bărbat supune relațiilor sexuale o persoană de sex feminin. [Sil. vi-ol] /<fr. viol

*viól n., pl. urĭ (fr. viol). Violare (a uneĭ femeĭ).

viol s. n., pl. violuri (desp. vi-o-)

viol s. n., pl. violuri

viol s. n., pl. violuri

VIOL s. v. violare.

VIOL s. batjocorire, necinstire, siluire, violare, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.)

descant viol (cuv. engl.) v. viole (1).

division viol (cuv. engl.), tip de viola da gamba*, cu același acordaj (1), utilizat numai solistic.

double bass viol (cuv. engl.) v. viola contrabasso.

lyro-viol (cuv. engl.) v. viola bastarda.

tenor viol (cuv. engl.) v. viole (1).

treble viol (cuv. engl.) v. viole.