viola vb. I. tr. 1 (compl. indică legi, convenții, drepturi etc.) A călca, a nesocoti, a nu respecta. Tratatul a fost violat. 2 (jur.; compl. indică proprietăți) A intra undeva prin violență, a pătrunde cu forța; a deschide prin abuz sau cu intenții frauduloase. ♦ Ext. A trata cu dispreț, fără respectul cuvenit ceva considerat intangibil sau sacru; a profana. Soldații au violat biserica. 3 A comite un viol; a silui, a necinsti (o femeie); a pîngări. 4 Fig. A viola conștiința = a impune prin forță unele idei. • sil. vi-o-, prez.ind. -ez. /<fr. violer, lat. violare.