3 intrări
35 de definiții

Explicative DEX

BUNA VESTIRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

VESTIRE, vestiri, s. f. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. – V. vesti.

VESTIRE, vestiri, s. f. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. – V. vesti.

Buna-Vestire sf [At: (a. 1747) GCR II, 38/23 / S și: bunavestire / E: bună + vestire] Numele sărbătorii creștine de la 25 martie, când Fecioara Maria a fost anunțată de arhanghel că va naște, prin procreare divină, pe Hristos Si: blagoveștenie.

vestâre sf vz vestire

vestire sf [At: CORESI, EV. 186 / V: (reg) ~târe / Pl: ~ri / E: vesti1] 1 Înștiințare asupra unui fapt care a avut loc, care este în curs de desfășurare sau care urmează să se producă Si: (îvr) vestitură (1). 2 (Spc) Prevestire. 3 (Îe) A da (sau, înv, a face) ~ A comunica o informație. 4 (Îae) A face cunoscut. 5 (Înv; îe) A lua ~ A obține informații (că…). 6 (Mpl) Anunțare (în biserică) a datei la care urmează să se oficieze o căsătorie Si: strigare, (reg) mărturisire. 7 (Reg; îf vestâre) Semnal sonor dat de clopotele de la biserică prin care se anunță moartea sau înmormântarea cuiva. 8 Semn prevestitor. 9 Manifestare inițială, parțială (a unui fenomen). 10 (Îvr) Publicație. 11 (Îvp) Faimă (3). 12 (Îvp) Reputație. 13 (Pop; îla) De ~ Renumit. 14 (Înv; îe) A ieși ~a (cuiva) A deveni (bine) cunoscut.

bunavestire s.f. 1 (bis.; nm. pr.) Sărbătoare creștină (25 martie), cînd Fecioara Maria a fost anunțată de arhanghelul Gavril că va naște, prin procreare divină, pe Iisus; (pop.) Blagoveștenie. La Buna-Vestire este dezlegare la pește. 2 (a. plast.) Reprezentare iconografică în care arhanghelul Gavril i se înfățișează Măriei cu o floare de crin în mînă, simbol al purității. • scris și Buna Vestire /bună + vestire, după slav. благовѣштеннѥ.

vestire s.f. 1 Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. ♦ Indicație, semn, indiciu. 2 Manifestare inițială, parțială (a unui fenomen). Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții (VORN.). • pl. -i. /v. vesti.

BUNAVESTIRE 👉 BUN I. 25.

BUNA-VESTIRE s. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate anunțării nașterii lui Isus Cristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

BUNAVESTIRE s. f. Sărbătoare religioasă creștină (25 martie); blagoveștenie.

VESTIRE, vestiri, s. f. 1. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei; înștiințare, comunicare; știre, veste. Cele trei bătăi ale puștilor de aramă fuseseră o vestire pe care o poruncise Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131. Nu mai zăbovi, ci trimite acum numaidecit menzil cu vestirea. GORJAN, H. II 154. ◊ (În construcție cu verbul «a da») Îndată după aceea trîmbițașul lui Potcoavă dădu vestire. SADOVEANU, O. I 218. Buna-vestire = numele unei sărbători religioase creștine, care ce prăznuiește la 25 martie. ◊ Semn, indiciu. Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții i se strecurau în fibre și în oase încet. VORNIC, P. 175. Rațele de pe gîrlă băteau ferice din aripi, la vestirile, că se apropie potop. C. PETRESCU, A. R. 7. 2. (Popular, în loc. adj.) De vestire = cunoscut, renumit, vestit; de vază. Boieri de vestire, de la cinstita împărăție, Ascultați cuvinte de bucurie. ȘEZ. III 40.

BUNAVESTIRE s. f. Numele unei sărbători religioase creștine (25 martie). – Din bună + vestire (după v. sl. blagovĕstenije).

BUNA-VESTIRE f. rel. Sărbătoare creștină, marcată la 25 martie, închinată vestirii nașterii lui Isus Hristos; Blagoveștenie. /bună + vestire

Buna-vestire f. sărbătoare în amintirea sosirii îngerului Gavril, ca să vestească sfintei Fecioare nașterea Mântuitorului (25 Martie). [Traducere după slav. blagoveștenie].

vestire f. acțiunea de a vesti și rezultatul ei: înștiințare. V. Bunavestire.

buna-vestíre V. vestire.

învăsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir. – Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele’n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într’înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s’a învăscut în om.

vestíre f. Acțiunea de a vesti. Buna Vestire (saŭ și Buna-Vestire), o sărbătoare în amintirea veniriĭ îngeruluĭ Gavril ca să vestească sfinteĭ Fecĭoare viitoarea naștere a Mîntuitoruluĭ (25 Martie): ziŭa Buneĭ Vestirĭ, în ziŭa de Buna Vestire.

veștésc, V. învăsc.

Ortografice DOOM

!Buna Vestire (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Bunei Vestiri

vestire s. f., g.-d. art. vestirii; pl. vestiri

Buna Vestire (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Bunei Vestiri

vestire s. f., g.-d. art. vestirii; pl. vestiri

Buna-Vestire s. pr. f.

vestire s. f., g.-d. art. vestirii; pl. vestiri

bunăvestire s. f., g.-d. art. bunăvestirii; (pl. -)

Bunavestire, -rei gen. a.

Enciclopedice

Buna-Vestire, praznic împărătesc în cinstea Maicii Domnului, care se serbează la 25 martie (cu 9 luni înainte de nașterea lui Iisus), în amintirea veștii primite de Sfânta Fecioară Maria de la arhanghelul Gavriil că va naște ca om pe Fiul lui Dumnezeu; Blagoveștenie. La Nazaret, pe locul unde a avut loc acest eveniment, s-a înălțat o biserică. – Din bună + vestire.

Sinonime

BUNA-VESTIRE s. (BIS.) (pop.) blagoveștenie.

VESTIRE s. 1. v. informare. 2. v. anunțare. 3. anunțare, încunoștințare, înștiințare, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 4. v. prezicere.

BUNA-VESTIRE s. (BIS.) (pop.) blagoveștenie.

VESTIRE s. 1. anunțare, informare, încunoștințare, înștiințare. (~ cuiva despre ceva.) 2. anunțare, comunicare. (~ sosirii lui.) 3. anunțare, încunoștințare, înștiințare, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 4. prevestire, prezicere, prorocire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 5. (la pl.) strigări (pl.), (reg.) veste, (prin Transilv.) mărturisiri (pl.). (~ de logodnă, de nuntă.)

Arhaisme și regionalisme

vestíre, vestiri, s.f. Anunțul pe care îl face preotul în biserică înaintea unei cununii: „Și pre popi țin clevetiri, / Ce fac atâtea vestiri, / Și târziu tare cunună” (Bârlea, 1924, II: 250). – Din vesti (DEX, MDA).

vestire, vestiri, s.n. – Anunțul pe care îl face preotul în biserică înaintea unei cununii: „Și pre popi țin clevetiri, / Ce fac atâtea vestiri, / Și târziu tare cunună” (Bârlea, 1924, II: 250). – Din vesti (< veste „știre, noutate” < sl. věstě) (DEX, MDA).

vestire, -i, s.n. – Anunțul pe care îl face preotul în biserică înaintea unei cununii: „Și pre popi țin clevetiri, / Ce fac atâtea vestiri, / Și târziu tare cunună” (Bârlea 1924 II: 250). – Din veste „știre, noutate” (< sl. věstě) + -ire.

Intrare: Buna Vestire
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • Buna Vestire
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • Bunei Vestiri
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • buna-vestire
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • bunei-vestiri
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunăvestire
  • bunăvestirea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bunăvestiri
  • bunăvestirii
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: vestire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestire
  • vestirea
plural
  • vestiri
  • vestirile
genitiv-dativ singular
  • vestiri
  • vestirii
plural
  • vestiri
  • vestirilor
vocativ singular —
plural —
vestâre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: veștire
veștire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștire
  • veștirea
plural
  • veștiri
  • veștirile
genitiv-dativ singular
  • veștiri
  • veștirii
plural
  • veștiri
  • veștirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

Buna Vestiresubstantiv propriu feminin, substantiv feminin

  • 1. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Cristos. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
  • 2. arte Reprezentare iconografică în care arhanghelul Gavril i se înfățișează Măriei cu o floare de crin în mână, simbol al purității. DEXI
etimologie:

vestire, vestirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a vesti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cele trei bătăi ale puștilor de aramă fuseseră o vestire pe care o poruncise Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131. DLRLC
    • format_quote Nu mai zăbovi, ci trimite acum numaidecît menzil cu vestirea. GORJAN, H. II 154. DLRLC
    • format_quote Îndată după aceea trîmbițașul lui Potcoavă dădu vestire. SADOVEANU, O. I 218. DLRLC
    • 1.1. Indicație, indiciu, semn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vestiri ciudate și perfide ale bătrîneții i se strecurau în fibre și în oase încet. VORNIC, P. 175. DLRLC
      • format_quote Rațele de pe gîrlă băteau ferice din aripi, la vestirile că se apropie potop. C. PETRESCU, A. R. 7. DLRLC
  • chat_bubble popular locuțiune adjectivală De vestire = de vază. DLRLC
    • format_quote Boieri de vestire, de la cinstita împărăție, Ascultați cuvinte de bucurie. ȘEZ. III 40. DLRLC
etimologie:
  • vezi vesti DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic

Exemple de pronunție a termenului „vestiri” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2