VEGHE, veghi, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (ia un mort). 2. Ocrotire, pază, strajă. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune. – Din veghea (derivat regresiv).

veghe sf [At: LM / V: (îvr) veghi s / Pl: veghi, (îvr) ~ / E: pvb veghea] 1 (De obicei în construcții cu verbele „a sta”, „a pune”, „a fi”, de care se leagă prin pp „de”, rar, „la”) Ținere sub observație Si: pază, străjuire, supraveghere, veghere (1), (înv) viglă¹ (1). 2 (Îla) De ~ Care veghează (1). 3 (Îal) Care servește la pază. 4 (Ccr) Persoană sau grup de persoane care supraveghează pe cineva sau ceva Vz pază, strajă, gardă, santinelă. 5 (Nav; spc; de obicei în construcții cu verbele „a face”, „a fi” etc. de care se leagă prin pp „de”) Supraveghere a orizontului (mării) cu scopul de a observa diferite semnalizări, nave, avioane, obstacole de navigație etc. 6 (Ccr) Persoană sau grup de persoane din echipajul unei nave însărcinat cu veghea (5). 7 (În Roma antică) Fiecare din cele patru diviziuni egale în care era împărțită noaptea, în funcție de schimbarea străjilor. 8 Stare fiziologică a ființelor caracterizată prin deplina activitate a centrilor nervoși Si: trezie, veghere (5), (rar) vegheat¹ (1), (ltî; rar) vigilație (1), vigilență (3), (înv; liv) vigilie (1), (îvp) priveghere, priveghi¹. 9 Stare a unei persoane care rămâne trează noaptea sau în orele în general consacrate somnului Si: trezie, veghere (6), (rar) vegheat¹ (2), (ltî; rar) vigilație (2), vigilență (4), (înv; liv) vigilie (2), (îvp) priveghere, priveghi¹. 10 (Îs) Lampă de ~ Lampă cu lumină slabă care rămâne aprinsă în timpul nopții Si: (nob) lampă de veghere (7). 11 Supraveghere a unui bolnav (stând noaptea la căpătâiul lui) Si: veghere (8). 12 (Rar) Priveghi¹ (la un mort). 13 Petrecere a nopții (de către monahi) spunând rugăciuni Si: priveghere, (îvr) veghetură.

veghe s.f. 1 Faptul de a rămîne treaz noaptea, de a nu dormi în timpul nopții; stare fiziologică a unei ființe, caracterizată prin deplina activitate a centrilor nervoși; trezie, nesomn, veghere, (înv.) vigilie. O ușoară abia simțită bătaie în ușă curmă intimitatea veghei... lui Mircea (TEOD.). ♦ Veghere la căpătîiul unui bolnav pentru a-l îngriji. Era obosit de nopțile de veghe de la spital. 2 (de obicei în constr. cu vb. „a sta”, „a pune”, „a fi”, de care se leagă prin prep. „de”) Faptul de a veghea, ocrotire, pază. Veghea soldaților a durat toată saptămîna. ◊ Loc.adj. De veghe = de strajă, de pază ∆ Lumină de veghe = lumină slabă produsă de diferite corpuri de iluminat, aprinsă în timpul nopții. ◊ Fig. Opera scriitorului stă de veghe deasupra locului tăcerii sale (E. LOV.). ♦ Concr. Persoană sau grup de persoane care veghează pe cineva sau ceva; strajă, gardă, santinelă. 3 Priveghi (la un mort). 4 Veghere petrecută în rugăciuni. • pl. veghi, /de la veghea, prin derivare regresivă.

VEGHE, (rar) veghi, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (la un mort). 2. Ocrotire, pază, strajă. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune. – Din veghea (derivat regresiv).

VEGHE, (rar) veghi, s. f. 1. Stare a ființei care este trează, care nu doarme; trezie. Își aducea aminte nopțile de veghe, aplecările peste pătucul lui, ca să-i asculte răsuflarea. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. ♦ Priveghi. Veghe la căpătîiul unui mort. (Poetic) Făclie de veghe pe umezi morminte. EMINESCU, O. I 37. 2. Ocrotire, pază, strajă. ◊ Loc. adv. De veghe = de strajă, de pază. Pe acoperișul cel mai nalt din oraș Poetul sta de veghe Scrutător peste kilometri și leghe. BENIUC, V. 126. De aici, de unde sînt la post, eu urmăresc Cum urcă-ncet spre cota-nzăpezită Șanțul În care ne aflăm de veghe. CAMIL PETRESCU, V. 65. (Poetic) Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră. TOPÎRCEANU, B. 69.

VEGHE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; trezie. 2) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; pază; gardă. ◊ A sta de ~ a păzi. [Art. veghea; G.-D. veghii] /v. a veghea

veghe f. 1. fapta de a veghia: făclie de veghe pe umezi morminte EM.; 2. starea celui treaz; 3. partea nopții în diviziunea celor antici: Romanii împărțiau noaptea în patru veghi. [Lat. VIGILIA].

véghe f. (d. a veghea saŭ d. lat. vĭgĭlia, pop. *vĭglĭa, de unde s’a făcut *veglĭe, veghe; it. veglio, vegghia, fr. veille). L. N. Acțiunea de a veghea. Starea omuluĭ care veghează (care e treaz), trezie. La Romanĭ, schimb de gardă, de santinele. (Noaptea era împărțită în patru veghĭ orĭ schimburĭ).

veghea [At: COD. VOR². 16^r/9 / V: (înv) veghi / Pzi: ~ez, (înv) veghi / Cj și: (înv) să veghi / C-o și: 3 (îvr) vegheare / E: ml vigilare] 1 vt A ține sub observație Si: a păzi, a străjui. 2 vi A sta de pază. 3 vt (Îvr) A reține pe cineva. 4 vt (Îrg; d. Dumnezeu sau d. sfinți; adesea cu determinări introduse prin pp „de”) A apăra (de un rău, de o primejdie). 5 vt (Îrg; d. Dumnezeu sau d. sfinți; adesea cu determinări introduse prin pp „de”) A lua sub ocrotirea sa Si: a ocroti, a proteja. 6 vr (Înv; adesea cu determinări introduse prin pp „de”) A se feri¹ (de un rău, de o primejdie). 7-8 vtr(p) A fi (sau a face să fie) cu luare aminte (la ...). 9-10 vtr(p) A (se) învăța minte. 11 vt (Înv) A ține seama de ... 12-13 vtrm (Înv; îe) A(-i) (se) ~ voia (sau voie) (cuiva) A favoriza (pe cineva). 14-15 vtrm (Înv; îae) A avea (față de cineva) atitudine părtinitoare Si: a părtini. 16-17 vtr (Îvr; în construcții negative) A avea milă de... 18 vt (Înv) A respecta un precept religios. 19 vt (Îvr) A menține (în aceeași stare, în aceeași situație etc.) Si: a păstra. 20 vi A rămâne treaz (în mod intenționat) noaptea sau în orele în general consacrate somnului Si: (îvp ) a priveghea. 21 vt (Rar) A priveghea (un mort). 22 vt(a) A avea grijă de un bolnav, de un copil (mai ales în timpul nopții). 23 vi (Udp „asupra”, „la”, „peste”, „pentru”) A fi atent la... 24 vi (Udp „asupra”, „la”, „peste”, „pentru”) A se interesa în mod stăruitor de ceva sau cineva. 25 vi (Udp „asupra”, „la”, „peste”, „pentru”) A fi vigilent.

veghi² s vz veghe

veghi³ v vz veghea

veghea vb. I. I 1 intr. A rămîne treaz noaptea (sau o parte din noapte), a nu dormi în timpul nopții (destinat somnului). 2 tr., intr. A îngriji un bolnav, un copil (stînd noaptea la căpătîiul lui). 3 intr. (mai ales cu determ. introduse prin prep. „asupra”, „la”, „peste”, „pentru”) A fi atent la..., a se preocupa, a se interesa (în mod stăruitor) de...; a supraveghea. Și-a propus să vegheze asupra soartei lui (VIN.). II 1 tr. A ține sub observație, sub pază, sub control. O santinelă de noapte... veghează în tăcere mișcările unei tabere inamice (FIL.). ♦ (intr.) A sta de pază, de strajă. Să vegheze la post necontenit să nu se pomenească cu vreun atac prin surprindere (REBR.). ◊ Fig. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului (EMIN.). 2 tr. (relig.; mai ales despre Dumnezeu) A apăra, a proteja, a feri de primejdii, de nenorociri; a lua sub protecția, sub ocrotirea sa. Tu, Doamne, hrănește-ne și veghie-ne (COR.). 3 refl., tr. (înv.) A (se) feri, a (se) apăra de... 4 tr. (înv.) A ține seama de..., a lua în considerație. ◊ Expr. A(-i) veghea voia (cuiva) ori (refl. impers.) a i se veghea voie (cuiva) = a favoriza, a avantaja pe cineva, a părtini. 5 tr. (relig.; compl. indică precepte, reguli etc.) A respecta, a ține, a nu încălca. Aceea este iubirea lui Dumnezeu cum porîncitele lui să veghem (COR.). • prez.ind. -ez. și (înv.) veghi vb. IV. /lat. vigilare.

vegheat², -ă adj. (înv.) 1 (despre oameni) Care este ținut sub observație, sub pază, sub control; păzit. 2 Care veghează; treaz; vigilent, precaut. 3 Voie vegheată = a) favorizare, avantajare, atitudine părtinitoare; b) rea intenție. • pl. -ți, -te. /v. veghea.

vegheat¹ s.n. Veghere. Au obosit de atîta vegheat (STANCU). • /v. veghea.

veghi vb. IV. v. veghea.

VEGHEA, veghez, vb. I. 1. Intranz. A sta noaptea treaz, a nu dormi în timpul nopții. Bătrîna care veghea bună parte din noapte, așteptînd utrenia, se odihnea. GALACTION, O. I 321. Singur eu veghez în noapte, Ploaia cîntă tot mai tare. TOPÎRCEANU, B. 74. Fig. În fereastra bătrînalui conac veghea aceeași lumină sfioasă. REBREANU, R. II 207. Felinarele pustii veghează la colțuri și rareori, în lumina murdară, își arată chipul muncitori întîrziați. DUNĂREANU, CH. 107. Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69. ♦ (Popular) A sta treaz cu gîndul la cineva sau la ceva. Să-l văd seara ce cinează Și la ochii cui veghează. HODOȘ, P. P. 58. 2. Tranz. A îngriji un bolnav (stînd la căpătîiul lui). Bătrîna o veghease și se rugase. GALACTION, O. I 321. Zi și noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat, Cînd la cap, cînd la picioare. ALECSANDRI, P. P. 112. ◊ (În construcții figurate) Numai focurile înalte ale conacelor și hambarelor vegheau somnul cîmpiei. DUMITRIU, B. F. 62. 3. Tranz. A păzi, a sta de pază, a străjui. Oile umblau îmbulzite la vale, cu cîinii veghindu-le cu urechile ciulite. DUMITRIU, N. 199. ◊ Intranz. Adorm și ea la capu-mi surîde și veghează. EMINESCU, O. IV 82. Precum veghează o mamă bună Lîngă copilul ce-i adormit. ALECSANDRI, T. I 341. ♦ A supraveghea o activitate. Dănilă... veghea mulsul caprelor. GALACTION, O. I 158.

A VEGHEA ~ez 1. intranz. A sta treaz în timpul nopții din motive diferite. 2. tranz. 1) (bolnavi) A avea în grijă stând noaptea la căpătâi. 2) (persoane, bunuri materiale) A ține în veghe; a păzi; a străjui. 3) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a păzi; a proteja; a apăra; a supraveghea. /<lat. vigilare

veghià v. 1. a nu dormi noaptea (sau o parte a nopții), a rămânea treaz: a veghea târziu; 2. a fi de pază; 3. fig. a lua seama, a fi cu luare aminte. [Lat. VIGILARE].

veghiu n. (poetic) veghere: te voiu urmări, vrăjmașe, cu aprigul tău veghiu AL.

veghéz și (vechĭ) veghĭ, a -gheá v. tr. (lat. vigĭlo, vigĭlare, it. vegliare, vegghiare, pv. velhar, fr. veiller. V. pri- și supra-veghez). Vechĭ. Păzesc, protejez: Doamne, veghe-ne (= veghează-ne!). A veghea voĭa (saŭ fața cuĭva), a-ĭ face pe plac, a-l favoriza, a-l părtini. Azĭ. V. intr. Păzesc, priveghez. Staŭ deștept, nu dorm (după fr.). V. refl. L. V. Mă feresc, mă păzesc. Să nu să veghe ochĭul tăŭ pre el (Bibl. 1688), să nu vegheze pentru el, asupra luĭ.

veghe s. f., art. veghea, g.-d. art. veghii; pl. veghi

veghe s. f., art. veghea, g.-d. art. veghii; pl. veghi

veghe s. f., art. veghea, g.-d. art. veghii; pl. veghi

veghe, -ghea a.; -ghi pl.

veghea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. veghez, 3 veghează, 1 pl. veghem; conj. prez. 1 sg. să veghez, 3 să vegheze; ger. veghind corectat(ă)

veghea (a ~) vb., ind. prez. 3 veghează, 1 pl. veghem, 2 pl. vegheați; conj. prez. 3 să vegheze; ger. veghind; part. vegheat

veghea vb., ind. prez. 1 sg. veghez, 3 sg. și pl. veghează 1 pl. veghem, 2 pl. vegheați; conj. prez. 3 sg. și pl. vegheze; ger. veghind; part. vegheat

veghea (ind. prez. 3 sg. și pl. veghează, 1 pl. veghem, part. vegheat)

veghez, -ghiază 3, -gheze 3 conj., -ghiam 1 imp., -ghere inf. s., -ghetor adj. v.

VEGHE s. 1. v. nesomn. 2. priveghere, trezie, (înv. și reg.) priveghi, (reg.) privegheală. (În timpul ~ii...) 3. v. pază. 4. gardă, pază, strajă, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 5. v. santinelă.

VEGHE s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

veghe s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER.

VEGHE s. 1. nesomn, trezie, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. priveghere, trezie, (înv. și reg.) priveghi, (reg.) privegheală. (În timpul ~...) 3. pază, strajă, străjuire, supraveghere, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) năzirie, păzire. (Serviciul de ~.) 4. gardă, pază, strajă, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 5. (MIL.) pază, santinelă, strajă, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se afla în post.)

Veghe ≠ somn

VEGHEA vb. v. apăra, feri, ocroti, păzi, proteja, respecta, ține.

VEGHEA vb. 1. v. păzi. 2. a păzi, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 3. a supraveghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe șantier.)

veghea vb. v. APĂRA. FERI. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. RESPECTA. ȚINE.

VEGHEA vb. 1. a păzi, a străjui, a supraveghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. a păzi, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 3. a supraveghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe șantier.)

A veghea ≠ a dormi

veghia (-ghez, -at), vb. – 1. A nu dormi, a sta treaz. – 2. A păzi. – 3. (Refl., înv.) A-și da silința, a face ceva cu grijă. – Mr. avegl’u, aviglare, megl. viglu, viglari, istr. veglu. Lat. vĭgĭlāre (Pușcariu 1871; Skok, Miscell. Schuchardt, 1281; REW 9326), cf. v. it. vegghiare, prov. velhar, fr. veiller, cat. vetllar, sp. velar. – Der. veghe, s. f. (trezie; șezătoare; priveghi, rugăciuni publice; cart, a patra parte a nopții corespunzînd rondului unei santinele); veghetor, adj. (care veghează); supraveghia, vb. (a păzi), după fr. surveiller; supraveghetor, s. m. (persoană care supraveghează, inspector); înveghia, vb. (Mold., a-și da silința, a veghea), pe care Pușcariu, Dacor., VII, 123 și DAR, îl consideră drept der. din lat. invĭgĭlāre. Cf. priveghia.

Caveant consules (lat. „Consulii să vegheze!”) – Sînt primele două cuvinte din formula latină, cu care, în momente grele, senatul roman îi învestea pe consuli cu puteri dictatoriale. Formula sună în întregime așa: Caveant consules ne quid detrimenti respublica capiat (să vegheze consulii ca nici un prejudiciu să nu fie adus republicii). Literatura, publicistica, vorbirea curentă n-au reținut decît primele două cuvinte care sînt întrebuințate la modul grav și serios, ca un semnal de alarmă, dar uneori sînt folosite și în glumă, spre a trezi atenția cuiva. IST.