căutare avansată
15 definiții pentru „valoare”   declinări

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfa, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă. ◊ Valoare de întrebuințare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de circulație) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VALOÁRE s. 1. (MAT.) (înv.) preț. (Cifra O nu are adesea nici o ~.) 2. (MAT.) valoare absolută modul. 3. v. preț. 4. v. curs. 5. v. bun. 6. v. putere. 7. putere, valabilitate. (Actul acesta are ~ de lege.) 8. v. sens. 9. eficacitate, putere. (~ nutritivă.) 10. calitate, însușire. (~ deosebită a unui produs de artă.) 11. v. nivel. 12. v. capacitate. 13. merit, (înv.) vrednicie. (Lipsit de orice ~.) 14. v. importanță. 15. v. însemnătate. 16. v. seriozitate. 17. importanță, însemnătate, (fig.) preț. (~ cuvântului scris.) 18. importanță, însemnătate, semnificație, sens, (fig.) preț. (~ actului Unirii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Valoare ≠ nonvaloare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VALOÁRE s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializată într-o marfă. ♦ Categorie economică proprie economiei bazată pe producția de mărfuri. 2. Sumă de bani care reprezintă echivalentul prețului unei mărfi, unui cec, al unei acțiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Mărime matematică asociată unei mărimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticală a unui cuvânt. 6. (Pict.) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calităților care fac un lucru bun, căutat, apreciat; însemnătate, importanță, preț. 2. Suma însușirilor pozitive ale unui om; (concr.) om care întrunește calități deosebite. [Gen. -orii. / < fr. valeur, it. valore < lat. valor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VALOÁRE s. f. 1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit. ♦ judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor. ◊ (ec.) ă mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni. 4. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc. ◊ înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

valoáre (-óri), s. f. – Importanță, preț, merit. Fr. valeur.Der. valora, vb. (a prețui); valoriza, vb. (a da o anumită valoare); valorifica, vb. (a valoriza); valoros, adj., din fr. valeureux; devaloriza, vb., din fr. dévaloriser; valută, s. f. (deviză), din it. valuta; valutar, adj. (referitor la valută).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

valoare f. 1. cât prețuește un lucru, o persoană: un obiect fără valoare, un om de mare valoare; 2. efect de comerț, bilet de bancă (poliță, acțiune, obligațiune): are în portofoliu valori pentru un milion; 3. însemnarea justă a termenilor: valoarea unei vorbe.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*valoáre f., pl. orĭ (lat. valor, d. valére, a avea vigoare. V. validitate). Cît valorează un lucru saŭ o persoană: obĭect, om de mare valoare. Însemnare exactă a vorbelor: valoarea cuvintelor. Pl. Hîrtiĭ de valoare (bilete de bancă, polițe, acțiunĭ, obligațiunĭ ș. a.). De valoare, de preț, prețios: obĭect de valoare; capabil: om de valoare. A pune în valoare, a face să valoreze.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

valoare I. (it. valore; fr. valeur; germ. Wert; engl. value) (în sens larg) 1. Determinare a unei cantități sau raport cantitativ la nivelul unuia din următorii parametri ai sunetului muzical: înălțime*, durată*, intensitate*. 2. V. acustică, v. determinată printr-o unitate de măsură extramuzicală (Hz pentru frecvență*, respectiv înălțime, secunda pentru durată, Db (v. bel) pentru intensitate etc.). 2. V. muzicală, v. stabilită printr-o unitate de măsură proprie unuia din sistemele de organizare a înălțimilor, duratelor, intensităților sunetelor muzicale. Astfel, v. înălțimilor se atribuie în funcție de la1 = 440 Hz; v. raporturilor dintre înălțimi (intervale*) se stabilesc pe baza unor intervale-etalon, diferite de la un sistem intonațional la altul (ex.: cvinta* perfectă în sistemul pitagoreic, semitonul* diatonic și cel cromatic în sistemul Mercator-Holder, semitonul temperat în sistemul egal temperat – v. temperare etc.); v. de durate se determină prin raportare la unitatea ritmică etalon – nota întreagă; iar v. de intensitate se stabilesc – cu anumită libertate – în funcție de o dinamică* (care consta în ansamblul nuanțelor orânduite gradat). II. 1. (în sens restrâns). Echivalentul grafic al duratei unui sunet sau pauze* muzicale, simbolizată prin forma notei sau a pauzei. V. este o determinare relativă a timpului de desfășurare a sunetului (pauzei) considerat(e), indicând asupra raportului temporal care se stabilește între acesta (aceasta) și unitatea-etalon; durata sa „absolută” este o mărime complex condiționată de o seamă de coordonate ale textului muzical concret căruia îi aparține: măsură*, tempo (2), stil* etc.v. durată (I, 1, 2). 2. V. adăugată, „valoare scurtă adiționată unui ritm oarecare printr-o notă, pauză sau punct” (O. Messiaen). Utilizarea v. adăugate a devenit un procedeu de variație tinzând către obținerea unor structuri ritmice libere, emancipate față de măsură. V.: ritm; variație; sistem (II, 6).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

VALOÁRE s. f. (< fr. valeur, < it. valore < lat. valor, -is): 1. sumă a diverselor însușiri care caracterizează, dintr-un anumit punct de vedere, cuvintele, expresiile sau structurile dintr-un text; semnificație, de un anumit ordin, a cuvintelor, a expresiilor sau a structurilor dintr-o comunicare. Se poate vorbi astfel despre o v. lexicală, despre o v. gramaticală, despre o v. morfologică (substantivală, adjectivală, numerală, pronominală, nominală, verbală, adverbială, interjecțională, prepozițională și conjuncțională), despre o v. onomatopeică sau despre o v. stilistică a cuvintelor, a expresiilor sau a construcțiilor dintr-un text; despre o v. neutrală a formelor i și o neaccentuate ale pronumelui personal în anumite expresii și structuri (dă-i cu bere, dă-i cu vin..., a luat-o razna); despre o v. hortativă a conjunctivului și a infinitivului prezent în anumite situații (să pleci!, a nu se apleca în afară!), despre o v. fundamentală și despre o v. secundară a unor timpuri; despre o v. condițională, optativă sau potențială a unei comunicări etc. 2. termen folosit în sintagmele adverbe cu v. multiple, interjecții cu v. multiple și conjuncții cu v. multiple (în opoziție cu „adverbe specializate”, „interjecții specializate” și „conjuncții specializate”); în sintagmele v. de întrebuințare ale părților de vorbire, v. relaționale ale comparației (egalitatea și inegalitatea), v. temporale și v. modale la timpurile verbelor și v. ale reflexivului (de reflexiv obiectiv, reciproc, posesiv, participativ, pasiv, dinamic, eventiv și impersonal) în cadrul diatezei reflexive la verb.
Sursa: DTL (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

irațională, valoare ~, valoare* rezultată din diviziunea (1) excepțională a duratelor* (triolet*, cvintolet*) etc. Termenul a fost împrumutat din matematică pentru a defini raportul dintre divizorul obișnuit al măsurilor* (2, cu multiplii săi, pentru cele binare*, 3, cu multiplii săi, pentru cele ternare*) și un divizor străin (5, 7, 9 etc.) apărut ocazional. Dar dacă trioletele, sextoletele*, septoletele* etc. dau într-adevăr raporturi iraționale (căci 2/3, 4/6, 4/7 nu pot fi exprimate prin fracții zecimale finite), în cazul duoletelor*, cvartoletelor* sau cvintoletelor, termenul de „irațional” e aplicat într-un mod arbitrar, raporturile create (3/2, 3/4, 4/5) fiind, matematic vorbind „raționale”.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

cârpă de valoare expr. (intl.) pânză.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink