valoare I. (it. valore; fr. valeur; germ. Wert; engl. value) (în sens larg) 1. Determinare a unei cantități sau raport cantitativ la nivelul unuia din următorii parametri ai sunetului muzical: înălțime*, durată*, intensitate*. 2. V. acustică, v. determinată printr-o unitate de măsură extramuzicală (Hz pentru frecvență*, respectiv înălțime, secunda pentru durată, Db (v. bel) pentru intensitate etc.). 2. V. muzicală, v. stabilită printr-o unitate de măsură proprie unuia din sistemele de organizare a înălțimilor, duratelor, intensităților sunetelor muzicale. Astfel, v. înălțimilor se atribuie în funcție de la¹ = 440 Hz; v. raporturilor dintre înălțimi (intervale*) se stabilesc pe baza unor intervale-etalon, diferite de la un sistem intonațional la altul (ex.: cvinta* perfectă în sistemul pitagoreic, semitonul* diatonic și cel cromatic în sistemul Mercator-Holder, semitonul temperat în sistemul egal temperat – v. temperare etc.); v. de durate se determină prin raportare la unitatea ritmică etalon – nota întreagă; iar v. de intensitate se stabilesc – cu anumită libertate – în funcție de o dinamică* (care consta în ansamblul nuanțelor orânduite gradat). II. 1. (în sens restrâns). Echivalentul grafic al duratei unui sunet sau pauze* muzicale, simbolizată prin forma notei sau a pauzei. V. este o determinare relativă a timpului de desfășurare a sunetului (pauzei) considerat(e), indicând asupra raportului temporal care se stabilește între acesta (aceasta) și unitatea-etalon; durata sa „absolută” este o mărime complex condiționată de o seamă de coordonate ale textului muzical concret căruia îi aparține: măsură*, tempo (2), stil* etc. – v. durată (I, 1, 2). 2. V. adăugată, „valoare scurtă adiționată unui ritm oarecare printr-o notă, pauză sau punct” (O. Messiaen). Utilizarea v. adăugate a devenit un procedeu de variație tinzând către obținerea unor structuri ritmice libere, emancipate față de măsură. V.: ritm; variație; sistem (II, 6).