EXTRINSEC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque.

extrinsec, ~ă a [At: GR. R. – N. I, 189/24 / Pl: ~eci, ~ece / E: fr extrinsèque] (Îoc intrinsec; d. cauzele fenomenelor, d. lucruri sau calități ale lor) 1 Care își are originea în afară. 2 Care este exterior esenței. 3 (D. valoarea banilor) Care este stabilit prin convenție. 4 (Rar) Exterior (1).

EXTRINSEC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se găsește sau acționează. – Din fr. extrinsèque.

EXTRINSEC, -Ă, extrinseci, -e, adj. (Despre cauzele fenomenelor, despre valoarea lucrurilor, în opoziție cu intrinsec) Care vine din afară, care nu provine din esența lucrului. Valoare extrinsecă.

EXTRINSEC, -Ă adj. 1. Care vine, care este luat din afară, din circumstanțele, din împrejurările exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (Anat.) Situat în afara unui organ. [Cf. fr. extrinséque, lat. extrinsecus].

EXTRINSEC, -Ă adj. 1. care vine, care este luat din afară, din circumstanțele exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (anat.; despre organe) situat în afara locului normal. 3. (despre semiconductoare) care conține impurități. (< fr. extrinsèque, lat. extrinsecus)

EXTRINSEC ~că (~ci, ~ce) Care nu aparține esenței unui lucru; străin de natura unui lucru sau a unui fenomen. Cauze ~ce. /<fr. extrinseque, lat. extrinsecus

extrinsec a. care vine din afară sau s’află în afară: cauză extrinsecă.

*extrinséc, -ă adj. (fr. extrinsèque, d. lat. extrinsecus). Care vine de afară: cauzele extrinsecĭ ale uneĭ boale. Valoare extrinsecă a uneĭ monete, valoare fictivă, convențională. Adv. În mod extrinsec. V. intrinsec.

extrinsec adj. m., pl. extrinseci; f. extrinsecă, pl. extrinsece

extrinsec adj. m., pl. extrinseci; f. extrinsecă, pl. extrinsece

extrinsec adj. m., pl. extrinseci; f. sg. extrinsecă, pl. extrinsece

Extrinsec ≠ intrinsec