rentabilitate sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tăți / E: fr rentabilité] Însușirea de a fi rentabil, de a aduce venit Si: avantaj (1), beneficiu (1).

RENTABILITATE, rentabilități, s. f. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de cîștig, de beneficiu. Profitul mijlociu reprezintă limita inferioară a rentabilității, sub care producția capitalistă devine imposibilă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 68.

RENTABILITATE s.f. Calitatea de a fi rentabil; avantaj, cîștig, beneficiu. [Cf. fr. rentabilité].

RENTABILITATE s. f. însușirea de a fi rentabil; avantaj, beneficiu. ♦ rata ~ății = raport între beneficiul realizat de o întreprindere și prețul de cost al producției. (< fr. rentabilité)

RENTABILITATE ~ăți f. 1) Caracter rentabil. 2) Indice al eficienței economice a unei întreprinderi. /<fr. rentabilité

*rentabilitáte f. (germ. rentabilität). Calitatea de a fi rentabil.

rentabilitate s. f., g.-d. art. rentabilității; pl. rentabilități

rentabilitate s. f., g.-d. art. rentabilității; pl. rentabilități

rentabilitate s. f., g.-d. art. rentabilității; pl. rentabilități

Rentabilitate ≠ nerentabilitate

RENTABILITÁTE (< fr.) s. f. (FIN.) Capacitatea unei întreprinderi sau investiții de a genera profit. Se poate exprima în termeni monetari, prin mărimea profitului și în termeni de rate, prin rata r. sau rata profitului, respectiv prin raportul procentual dintre o formă a capitalului (brut sau net) sau cifra de afaceri. La nivel de întreprindere se calculează rata r. economice (profit brut raportat la capitalul investit), rata r. financiare (profit net raportat la capitalul propriu), rata r. activelor (profit net raportat la valoarea activelor totale), rata r. comerciale sau a vânzărilor (profit net raportat la cifra de afaceri).