7 intrări

Articole pe această temă:

65 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

VÂNT, vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus.

VÂNT, vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea nici un ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c) fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus.

vânt s. n., pl. vấnturi

VÂNT s. (FIZIOL.) gaz, pârț, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

VÂNT ~uri n. 1) Mișcare naturală a maselor de aer, provocată de diferența de temperatură și presiune atmosferică dintre două regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazăzi.A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorbă-n ~ vorbă fără rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul în buzunare (sau prin pungă) a nu avea nici o para chioară; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii în ~ a cheltui bani fără rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se împrăștia; a se pierde; a dispărea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situații, fără a ține seama de principii. A se da în ~ după cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-și face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificială (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a îmbrânci, a da afară pe cineva; c) a accelera o acțiune. A-și lua ~ a o porni cu viteză. 2) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer. ◊ În ~ a) în gol; b) în zadar, fără nici un rost; c) în sus. /<lat. ventus

vânt n. 1. mișcare mai mult sau mai puțin repede a aerului: vânt ușor, tare; de vânt, boală băbească, analogă cu de dânsele, și cauzată de un vânt rău; instrumente de vânt, în cari sunetul se produce prin aerul introdus, ca flautul, cornul, etc.; 2. aer agitat prin un mijloc particular: a face vânt cu o apărătoare; a face vânt, a da drumul, a o lua la fugă; 3. fugă impetuoasă: ține telegarii să nu iea vânt CR.; 4. aer în genere: cine seamănă vânt, culege furtună Isp.; a vorbi în vânt, în deșert; 5. fig. suflare: de al patimilor vânt GR. AL.-vântul cel sălbatic al durerii EM.; 6. vânt turbat, uragan și în special eterul sau regiunea cea mai înaltă a atmosferei unde (crede poporul) păsările turbează sau amețesc recăzând pe pământ. [Lat. VENTUS].

VĂRSÁT1 s. n. 1. Faptul de a (se) vărsa. 2. (Med.; pop.; și în sintagma vărsat mare) Variolă. ◊ Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase și pline cu sânge, apărând ca niște pete negre. Vărsat de vânt = (Pop.) varicelă. – V. vărsa.

VĂRSÁT1 s. n. 1. Faptul de a (se) vărsa. 2. (Med.; pop.) Variolă. ◊ Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase și pline cu sânge, apărând ca niște pete negre. Vărsat de vânt = varicelă. (Pop.) Vărsat mare = scarlatină. (Pop.) Vărsat mic = pojar. – V. vărsa.

VĂRSÁT1 s. n. Faptul de a (se) vărsa; vărsare (4), revărsat. Din vărsatul zorilor, Din cîntatul cocoșilor. MARIAN, INS. 71. Cînd fu vărsatul de zori, Stanca-mi vărsa la sudori. MAT. FOLK. 115.

VĂRSÁT2 s. n. Variolă. Era de-o talie de mijloc, avea o figură spirituală și plăcută, dar stricată în junețea lui de vărsat. BĂLCESCU, O. I 93. La cea față smedișoară, Cu cosița gălbioară Și cu semne de vărsat. MAT. FOLK. 80. ◊ Expr. Stricat (ciupit sau cu semne) de vărsat = cu pielea (obrazului) acoperită de cicatrice (lăsate de variolă). ◊ Compuse: vărsat-de-vînt = varicelă; vărsat-negru = formă grea de variolă, în care beșicuțele ieșite pe corp sînt foarte numeroase și pline cu sînge, apărînd ca niște pete negre; (popular) vărsat-mare = scarlatină; vărsat-mic = pojar.

VÎNT, vînturi, s. n. 1. Deplasare a unei mase de aer, provocată de diferența de presiune din atmosferă. Frumoasă ești, pădurea mea, Cîndumbra-i încă rară Șt printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPÎRCEANU, B. 8. Codrii-alene cîntă-n drumul Vîntului de-amurg. COȘBUC, P. I 315. Vîntul tremură-n perdele Astăzi ca și alte dăți, Numai tu de după ele Vecinie nu te mai arăți! EMINESCU, O. I 113. ◊ (În comparații, mai ales în basme, pentru a arăta repeziciunea mersului, a mișcării) Se apropia ca vîntul de iute. ISPIRESCU, L. 6. Cum să te duc, ca vîntul ori ca gîndul? CREANGĂ, P. 197. ◊ Fig. Unde l-au minat vînturile întimplării? SADOVEANU, O. I 419. Vînt turbat v. turbat (3). Vînt rău (sau, rar, vînturi rele) = (în superstiții) vînt care ia oamenilor mințile, îi schilodește sau îi ologește; (cu sens atenuat) întîmplare nenorocită care lovește pe cineva. Mai tîrziu, cînd m-am făcut mare, vînturi rele se abătură peste sufletul meu. DUNĂREANU, CH. 59. Un vînt rău pesemne a dat peste dînsa, sărmana! CREANGĂ, O. A. 137. ◊ Expr. A se da în vînt după... v. d a3 (III 4). Ce (sau care) vînt te aduce? = ce întîmplare te-a făcut să vii aici? Care vînt la noi te-aduce? EFTIMIU, Î. 102. Da’ ce vînt te-a adus și cum ai putut răzbate prin aceste locuri? CREANGĂ, P. 90. Da’ ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă? ALECSANDRI, T. 408. A se așterne vîntului = a alerga foarte repede. Fug caii duși de spaimă și vîntuiui s-aștern. EMINESCU, O. I 98. Vorbă-n vînt = vorbă fără temei, fără rost. Am zis și eu, ia așa, o vorbă în vînt. CREANGĂ, P. 133. A se duce (sau a se aduce) pe aripi de vînt = a se duce (sau a fi adus) de vînt, p. ext. foarte repede. Furtuna cînd pe aripi de vînturi se aduce, Ce-i pasă unei frunze de frunza ce se duce? MACEDONSKI, O. I 48. M-am dus Pe aripi de vînt, Pe sus de pămînt. TEODORESCU, P. P. 374. Bate vîntul, se spune cînd un loc, de obicei populat, este pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vîntul în buzunar = a nu avea nici un ban, a fi foarte sărac. Din (sau de la) cele patru vînturi = de pretutindeni. Lemnele și piatra s-au strîns din cele patru vînturi și satul a început să crească. BOGZA, C. O. 240. Scuipa călugărul de parcă descînta de deochi tuturor stihiilor de la cele patru vînturi. HOGAȘ, M. N. 118. A arunca banii în vînt = a cheltui fără socoteală. A vedea dincotro bate vîntul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. (Rar) A se duce pe vînturi = a se risipi (ca scrumul); a se prăpădi. [Ale turcilor] oase-n Dunăre cădea, Scrum pe vînturi se ducea. TEODORESCU, P. P. 549. 2. Aer, văzduh. Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I 449. ♦ Loc. adv. În vînt = a) în gol. [Calul] odată se ridica mai sus decît zmeul, și el da în vînt. ISPIRESCU, L. 27; b) fig. fără folos, zadarnic. Ei numai doar durează-n vînt Deșerte idealuri.EMINESCU, O. I 177; c) în sus. Din șanț... se repede un cățel murdar, cu coada în vînt. REBREANU, I. 11; d) în dezordine. Cu pletele în vînt. 3. (În expr.) A face (sau a face cuiva) vînt = a) a pune în mișcare aerul, a produce un curent de aer (de obicei pentru a face cuiva răcoare). Au început să-i facă vînt cu niște apărători de pene mlădioase. CARAGIALE, O. III 73. S-a dus... Din papuci tat pleoscăind, Din rochie vînt făcînd. TEODORESCU, P. P, 153; b) a împinge cît colo, izbindu-l cu putere; p. ex t. a face pe cineva să plece repede, a da afară, a expedia. Le făcu la amîndoi vînt pe ușă. SADOVEANU, O. I 50. I-a făcut vînt scaunului cu piciorul, pînă în perete. C. PETRESCU, Î. II 230. Dă ne ducem la prefect, ne trimite la potropop, de mergem la potropop, ne face și el vînt la mitropolie. STĂNOIU, C. I. 18. A-și face (mai rar a-și da) vînt = a-și lua avînt (pentru a porni cu viteză). Își făcu vînt și cu un pas uriaș, ca pentru dînsul, se repezi spre ladă. HOGAȘ, M. N. 149. Unul din lăutari îl luă în cîrcă și, cînd își făcu vînt, se aruncă drept în slava cerului. ISPIRESCU, L. 110. Ramul tînăr vînt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie. EMINESCU, O. I 122. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai) A lua vînt = a porni razna (scăpînd de sub controlul conducătorului). Moșule, ia seama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vînt. CREANGĂ, A. 127.

!flúieră-vấnt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flúieră-vấnt; pl. flúieră-vấnt

!róza-vấnturilor (reprezentare grafică) s. f. art., g.-d. art. rózei-vấnturilor

vărsát-de-vấnt (pop.) s. n.

flúieră-vânt s. m. invar.

BRÂUL-VÂNTULUI s. v. piedicuță.

arată toate definițiile

Intrare: vânt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânt
  • vântul
  • vântu‑
plural
  • vânturi
  • vânturile
genitiv-dativ singular
  • vânt
  • vântului
plural
  • vânturi
  • vânturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Vânt
Vânt nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: roza-vânturilor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roza-vânturilor
plural
genitiv-dativ singular
  • rozei-vânturilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vărsat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărsat
  • vărsatul
  • vărsatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vărsat
  • vărsatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărsat-de-vânt
  • vărsatul-de-vânt
plural
genitiv-dativ singular
  • vărsat-de-vânt
  • vărsatului-de-vânt
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brâul-vântului
brâul-vântului substantiv neutru articulat
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâul-vântului
plural
  • brâiele-vântului
genitiv-dativ singular
  • brâului-vântului
plural
  • brâielor-vântului
vocativ singular
plural
Intrare: brâușorul-vântului
brâușorul-vântului substantiv neutru articulat
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâușorul-vântului
plural
  • brâușoarele-vântului
genitiv-dativ singular
  • brâușorului-vântului
plural
  • brâușoarelor-vântului
vocativ singular
plural
Intrare: fluieră-vânt
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
genitiv-dativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
genitiv-dativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânt

  • 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: vântuleț 5 exemple
    exemple
    • Frumoasă ești, pădurea mea, Cînd umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vînt de primăvară. TOPÎRCEANU, B. 8.
      surse: DLRLC
    • Codrii-alene cîntă-n drumul Vîntului de-amurg. COȘBUC, P. I 315.
      surse: DLRLC
    • Vîntul tremură-n perdele Astăzi ca și alte dăți, Numai tu de după ele Vecinic nu te mai arăți! EMINESCU, O. I 113.
      surse: DLRLC
    • În comparații, mai ales în basme, pentru a arăta repeziciunea mersului, a mișcării:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Se apropia ca vîntul de iute. ISPIRESCU, L. 6.
        surse: DLRLC
      • Cum să te duc, ca vîntul ori ca gîndul? CREANGĂ, P. 197.
        surse: DLRLC
    • figurat Unde l-au mînat vînturile întîmplării? SADOVEANU, O. I 419.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vânt (4.) turbat (4.).
      surse: DLRLC
    • 1.2. Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mai tîrziu, cînd m-am făcut mare, vînturi rele se abătură peste sufletul meu. DUNĂREANU, CH. 59.
        surse: DLRLC
      • Un vînt rău pesemne a dat peste dînsa, sărmana! CREANGĂ, O. A. 137.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Ca vântul = foarte repede.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. expresie A se da (32.4.) în vânt (32.4.) după cineva (sau ceva) = a dori mult pe cineva (sau ceva).
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.5. expresie A se da (32.5.) în vânt (32.5.) după...
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Care vînt la noi te-aduce? EFTIMIU, Î. 102.
        surse: DLRLC
      • Da’ ce vînt te-a adus și cum ai putut răzbate prin aceste locuri? CREANGĂ, P. 90.
        surse: DLRLC
      • Da’ ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă? ALECSANDRI, T. 408.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A se așterne vântului = a alerga foarte repede.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Fug caii duși de spaimă și vîntuiui s-aștern. EMINESCU, O. I 98.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie Vorbă-n vânt = vorbă fără temei, fără rost.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Am zis și eu, ia așa, o vorbă în vînt. CREANGĂ, P. 133.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Furtuna cînd pe aripi de vînturi se aduce, Ce-i pasă unei frunze de frunza ce se duce? MACEDONSKI, O. I 48.
        surse: DLRLC
      • M-am dus Pe aripi de vînt, Pe sus de pămînt. TEODORESCU, P. P. 374.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.11. expresie A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea niciun ban, a fi foarte sărac.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.12. expresie A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.13. expresie Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Lemnele și piatra s-au strîns din cele patru vînturi și satul a început să crească. BOGZA, C. O. 240.
        surse: DLRLC
      • Scuipa călugărul de parcă descînta de deochi tuturor stihiilor de la cele patru vînturi. HOGAȘ, M. N. 118.
        surse: DLRLC
    • 1.14. expresie A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.15. expresie A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.16. expresie rar A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dispărea un exemplu
      exemple
      • [Ale turcilor] oase-n Dunăre cădea, Scrum pe vînturi se ducea. TEODORESCU, P. P. 549.
        surse: DLRLC
  • 2. Înveliș gazos care înconjoară Pământul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aer (fiz.) văzduh un exemplu
    exemple
    • Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I 449.
      surse: DLRLC
  • 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. expresie A face (sau a face cuiva) vânt = a pune în mișcare aerul, a produce un curent de aer (de obicei pentru a face cuiva răcoare).
      surse: DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Au început să-i facă vînt cu niște apărători de pene mlădioase. CARAGIALE, O. III 73.
        surse: DLRLC
      • S-a dus... Din papuci tot pleoscăind, Din rochie vînt făcînd. TEODORESCU, P. P, 153.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • I-a făcut vînt scaunului cu piciorul, pînă în perete. C. PETRESCU, Î. II 230.
      surse: DLRLC
    • Dă ne ducem la prefect, ne trimite la potropop, de mergem la potropop, ne face și el vînt la mitropolie. STĂNOIU, C. I. 18.
      surse: DLRLC
    • 4.1. prin extensiune A da afară (dintr-o slujbă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Le făcu la amîndoi vînt pe ușă. SADOVEANU, O. I 50.
        surse: DLRLC
  • 5. expresie familiar A face vânt = a scăpa de cineva.
    surse: DEX '09
  • 6. expresie A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Își făcu vînt și cu un pas uriaș, ca pentru dînsul, se repezi spre ladă. HOGAȘ, M. N. 149.
      surse: DLRLC
    • Unul din lăutari îl luă în cîrcă și, cînd își făcu vînt, se aruncă drept în slava cerului. ISPIRESCU, L. 110.
      surse: DLRLC
    • Ramul tînăr vînt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie. EMINESCU, O. I 122.
      surse: DLRLC
  • 7. expresie A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului).
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Moșule, ia seama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vînt. CREANGĂ, A. 127.
      surse: DLRLC
  • 8. astronomie (în) sintagmă Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

vărsat (s.n.) vărsat-de-vânt

  • 1. Faptul de a (se) vărsa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: revărsat (s.n.) vărsare 2 exemple
    exemple
    • Din vărsatul zorilor, Din cîntatul cocoșilor. MARIAN, INS. 71.
      surse: DLRLC
    • Cînd fu vărsatul de zori, Stanca-mi vărsa la sudori. MAT. FOLK. 115.
      surse: DLRLC
  • 2. medicină popular Boală epidemică de natură virotică caracterizată prin erupții de vezicule (sau pete roșii) pe suprafața pielii, care, uscându-se, lasă cicatrice; vărsat mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: variolă 2 exemple
    exemple
    • Era de-o talie de mijloc, avea o figură spirituală și plăcută, dar stricată în junețea lui de vărsat. BĂLCESCU, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • La cea față smedișoară, Cu cosița gălbioară Și cu semne de vărsat. MAT. FOLK. 80.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Stricat (ciupit sau cu semne) de vărsat = cu pielea (obrazului) acoperită de cicatrice (lăsate de variolă).
      surse: DLRLC
    • 2.2. popular (în) sintagmă Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase și pline cu sânge, apărând ca niște pete negre; variolă hemoragică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.3. popular (în) sintagmă Vărsat de vânt = boală contagioasă care se manifestă prin febră și erupție veziculară.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: varicelă
      • comentariu Conform DOOM2, forma corectă este cu cratime: vărsat-de-vânt.
        surse: dexonline
    • 2.4. popular (în) sintagmă Vărsat mare = boală contagioasă (frecventă la copii) care se manifestă prin febră și erupție roșie pe tot corpul, urmată de cojirea pielii.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: scarlatină
    • 2.5. popular (în) sintagmă Vărsat mic = boală contagioasă la copii, care se manifestă prin apariția unor pete roșii pe piele.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cori (s.n.; pl.-) pojar rujeolă

etimologie:

  • vezi vărsa
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX