19 definiții pentru cori (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.

cori2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) 1 A aduna fânul în căpițe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.

cori1 sn [At: DICȚ. / V: cor / E: rs корь] (Reg) 1 Pojar. 2 (Îs) ~ de vânt Vărsat de vânt.

CORI s. m. pl. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. – Din rus. kor.

CORI s. m. sg. (Mold.) Pojar. Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177. Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87. Cori de vînt = vărsat de vînt.

CORI m. pop. Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele; rujeolă; pojar. /<rus. kori

COR2 s. n. v. cori.

1) cor n., pl. urĭ (rus. korĭ). Mold. Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin niște bubulițe roșiĭ pe pele: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!cori (pojar) (reg.) s. n., art. coriul (co-riul)

cori/cor2 (pojar) (reg.) s. n., art. coriul (co-riul)/corul

cori / cor (boală) s.n., art. córiul / córul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

córi s. m. – (Mold.) Pojar. Rus. korĭ (DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cori spezzati (cuv. it. „coruri despărțite”) v. antifonie.

Intrare: cori (s.n.)
substantiv neutru (N63)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cori
  • coriul
  • coriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cori
  • coriului
plural
vocativ singular
plural
cor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cor
  • corul
  • coru‑
plural
  • coruri
  • corurile
genitiv-dativ singular
  • cor
  • corului
plural
  • coruri
  • corurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corisubstantiv neutru

  • 1. regional Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177. DLRLC
    • format_quote Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87. DLRLC
    • 1.1. Cori de vânt = vărsat de vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.