VÎNT subst. I. – 1. Vîntu fam. (Is 282; Vr C 179); Vtntul, mold., 1530 (Glos); – N. (act.) – Ursul (sur XXI). 2. Vintea, fam. act.; – țig. (16 A III 160); Vintia act. 3. Vintici, fam. (Tel 43). II. + -ilă: 1. Văntilă sau Ventil (Drj 77, 82); Ventil log. (Sur IX); – Radu (AO XVIII 474). 2. Ventilă (17 B I164,II153); – vornic, 1653 (AO XX 74). 3. Vintilă Vvd.; Vintilă – pren. frecv. (P Bor 11, 43, 60; P²; P⁴); Vintilescul, Drăghici (13 – 15 B 240; Div 364); mare vornic (16 B II 104); Vintil/easca, -eanca ss. 4. Vinteloiu, R. pah. 1520 (BCI X 96). Coincidență, got. Swintila.