3 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJÂÍT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiít s. n.] – V. vâjâi.

VÂJÂÍT2, -Ă, vâjâiți, -te, adj. (Rar; despre oameni) Amețit (de băutură), cherchelit. – V. vâjâi.

VÂJÂÍT2, -Ă, vâjâiți, -te, adj. (Rar; despre oameni) Amețit (de băutură), cherchelit. – V. vâjâi.

vâjâit2, ~ă [At: GANE, ap. CADE / V: văjiit a, vâjăit a, sm, ~jeit a / Pl: ~iți, ~e / E: vâjâi] 1 a (D. copaci) Care este bătut de vânt. 2-3 sm, a (Fam) (Om) zăpăcit. 4 a (Fam; spc) Amețit de băutură Si: cherchelit.

vâjâit1 sn [At: HELIADE, O. I. 183 / V: ~jăit, ~iet, ~jiet, vojăit, voj~ / Pl: ~uri / E: vâjâi] 1 Mișcare în aer a unui corp, a unui obiect, însoțită de zgomotul caracteristic Si: vâjâire (1), vâjâială (1), vâjâitură (1). 2 Zgomot caracteristic, puternic, prelungit și vibrant, produs de vânt, de un șuvoi sau de un curs de apă, de arbori mișcați de vânt etc. Si: vâjâire (2), vâjâială (2), vâjâitură (2). 3 (Pex) Zgomot puternic și vibrant produs de diferite corpuri care străbat cu viteză aerul Si: vâjâire (3), vâjâială (3), vâjâitură (3). 4 (Pgn) Zgomot puternic și vibrant Si: vâjâire (4), vâjâială (4), vâjâitură (4). 5 Falsă senzație de zgomot, determinată de fluxul mărit al sângelui Si: vâjâială (5), vâjâitură (5). 6 (Pex) Amețeală (1). 7 Zumzăit de albine. 8 Huruit al unei mașini, al unui motor în timpul funcționării Si: vâjâire (5), zumzăit. 9 (Ccr) Loc de cădere a apei Si: cataractă, (reg) vâjoi.

VÂJÂÍT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.

VÂJÂÍT ~uri n. 1) v. A VÂJÂI. 2) Sunet caracteristic, produs de un obiect sau de o insectă care vâjâie. /v. a vâjâi

VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi.

VÂJIÍ vb. IV v. vâjâi.

VÂJIÍT s. n. v. vâjâit1.

vâjâi [At: N. COSTIN, LET. II, 61/19 / V: ~jăi, ~jii, (înv) vâșii, vâzâi, vijii, (reg) văjăi, văjâi, ~jei, ~ji, văjii, vijoi, ~jui, vâzăi, vogi, vojai, vojăi, vojeti, voji, vojoi, vojoti, vojui, vujoi / Pzi: vâjâi, ~esc, 3 vâjâie, ~ește / E: vâj1] 1 vi (D. vânt, cursuri rapide de apă, șuvoaie sau d. păduri, arbori mișcați de vânt etc.) A produce un zgomot șuierător (și puternic) caracteristic. 2 vi (Îe) A-i ~ cuiva capul (sau urechile, tâmplele, pex, creierul, auzul) ori a ~ în ureche A avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, din cauza afluxului mărit al sângelui la cap Si: a țiui. 3 vi (Îae) A fi zăpăcit. 4 vi (Îe) A-i ~ (cuiva ceva) prin cap A-i trece (ceva) prin minte. 5 vi (D. corpuri, obiecte etc. care se deplasează, zboară, se învârtesc etc. cu viteză) A produce un zgomot strident, scurt și intens. 6 vi (D. haine) A fâșâi. 7 vi (D. sânge) A pulsa cu violență în artere (dând impresia unui zgomot). 8 vt (Reg; c. i. rufe) A clăti (17). 9 vi (D. zgomote, glasuri etc.) A se auzi tare Si: a răsuna. 10 vtf (Îe) A ~ daraua A marca ritmul cu daireaua (2). 11 vi (Pex; d. spațiul, locul în care se petrec diverse zgomote) A fi străbătut de sunete puternice, prelungi și vibrante Si: a răsuna, a vui (14). 12 vi (Îvp; d. insecte) A bâzâi (1). 13 vi (Reg) A murmura. 14 vi (D. foc sau d. lemnele din foc) A dudui (6). 15 vi (Pex, d. oameni) A se deplasa cu repeziciune (în număr mare). 16 vr (Fam) A se plimba. 17 vr (Fam) A se deplasa în grabă prin mai multe locuri.

vîjîi vb. IV. 1 intr. (despre vînt, cursuri rapide de apă, șuvoaie etc.) A produce un zgomot șuierător (și puternic) caracteristic. Ploaia vîjîia bătînd în ferestrele casei (EMIN.). ◊ Expr. A-i vîjîi cuiva capul (sau urechile, tîmplele, ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sîngelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. A trebuit să aștept puțin pînă să mă poată asculta, căci după privire simțeam că îi vîjîie urechile (CA. PETR.). ♦ (despre sînge) A pulsa cu violență; a zvîcni. 2 intr. (despre corpuri, obiecte etc. care se deplasează, zboară etc. cu viteză) A produce un zgomot strident, scurt și intens. Săgeata vîjîie și se pierde în desișul ierbei care se clatină încet din vîrf (CAR.). 3 intr. (despre zgomote, glasuri etc.) A suna, a se auzi tare; a răsuna. ♦ (despre albine) A bîzîi, a zumzăi. 4 intr. (despre foc sau despre lemnele din foc) A dudui; a țiui. 5 refl. (fam.; despre oameni) A merge, a se deplasa cu repeziciune (în număr mare). Toată ziua s-a vîjîit prin oraș. • prez.ind. vîjîi, -iesc, pers. 3 vîjîie, -iește. și (reg.) vîjii vb. IV. /vîj + -îi.

vîjîit1 s.n. Faptul de a vîjîi; zgomot caracteristic produs de ceva care vîjîie; vîjîială, vîjîire, vîjîitură. Adormii în vîjîitul stufișului de copaci ce înconjura ca un crîng această casă depărtată (BACOV.). • pl. -uri. și (reg.) vîjiit s.n. /v. vîjîi.

vîjîit2, -ă adj. (despre oameni) Care este amețit (de băutură), cherchelit. Macar că-s eu cam vîjîit, da-i vorba, căciula din cap încă nu mi-a picat (SADOV.). • pl. -ți, -te. /v. vîjîi.

VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV.] – Vâj + suf. -âi.

arată toate definițiile

Intrare: vâjâit (adj.)
vâjâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâit
  • vâjâitul
  • vâjâitu‑
  • vâjâi
  • vâjâita
plural
  • vâjâiți
  • vâjâiții
  • vâjâite
  • vâjâitele
genitiv-dativ singular
  • vâjâit
  • vâjâitului
  • vâjâite
  • vâjâitei
plural
  • vâjâiți
  • vâjâiților
  • vâjâite
  • vâjâitelor
vocativ singular
plural
vâjiit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjiit
  • vâjiitul
  • vâjiitu‑
  • vâjii
  • vâjiita
plural
  • vâjiiți
  • vâjiiții
  • vâjiite
  • vâjiitele
genitiv-dativ singular
  • vâjiit
  • vâjiitului
  • vâjiite
  • vâjiitei
plural
  • vâjiiți
  • vâjiiților
  • vâjiite
  • vâjiitelor
vocativ singular
plural
Intrare: vâjâit (fapt)
vâjâit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâit
  • vâjâitul
  • vâjâitu‑
plural
  • vâjâituri
  • vâjâiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjâit
  • vâjâitului
plural
  • vâjâituri
  • vâjâiturilor
vocativ singular
plural
vâjiit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjiit
  • vâjiitul
  • vâjiitu‑
plural
  • vâjiituri
  • vâjiiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjiit
  • vâjiitului
plural
  • vâjiituri
  • vâjiiturilor
vocativ singular
plural
vâjâiet substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâiet
  • vâjâietul
  • vâjâietu‑
plural
  • vâjâieturi
  • vâjâieturile
genitiv-dativ singular
  • vâjâiet
  • vâjâietului
plural
  • vâjâieturi
  • vâjâieturilor
vocativ singular
plural
Intrare: vâjâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjâi
  • vâjâire
  • vâjâit
  • vâjâitu‑
  • vâjâind
  • vâjâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjâie
(să)
  • vâjâie
  • vâjâia
  • vâjâi
  • vâjâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjâie
(să)
  • vâjâie
  • vâjâiau
  • vâjâi
  • vâjâiseră
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjii
  • vâjiire
  • vâjiit
  • vâjiitu‑
  • vâjiind
  • vâjiindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjie
(să)
  • vâjie
  • vâjia
  • vâjii
  • vâjiise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjie
(să)
  • vâjie
  • vâjiau
  • vâjii
  • vâjiiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjăi
  • vâjăire
  • vâjăit
  • vâjăitu‑
  • vâjăind
  • vâjăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjăie
(să)
  • vâjăie
  • vâjăia
  • vâjăi
  • vâjăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjăie
(să)
  • vâjăie
  • vâjăiau
  • vâjăi
  • vâjăiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjâi
  • vâjâire
  • vâjâit
  • vâjâitu‑
  • vâjâind
  • vâjâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjâiește
(să)
  • vâjâiască
  • vâjâia
  • vâjâi
  • vâjâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjâiesc
(să)
  • vâjâiască
  • vâjâiau
  • vâjâi
  • vâjâiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâjâit (adj.) vâjiit

  • 1. rar (Despre oameni) Amețit (de băutură).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amețit cherchelit attach_file un exemplu
    exemple
    • Să fie cu iertăciune... Măcar că-s eu cam vîjîit, da-i vorba, căciula din cap încă nu mi-a picat. SADOVEANU, P. S. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vâjâi
    surse: DEX '98 DEX '09

vâjâit (fapt) vâjiit vâjâiet

  • 1. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie.
    exemple
    • De departe, dintr-un colț al iazului, venea vîjîitul înăbușit al unui opust. SADOVEANU, O. I 379.
      surse: DLRLC
    • Nu se auzeau alte zgomote decît... vîjîitul înfundat al șuvoiului din dosul casei. GALACTION, O. I 160.
      surse: DLRLC
    • Apropiați de mal, prin vîjîitul luncii, deosebirăm deodată umbra unui șlep. DUNĂREANU, CH. 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vâjâi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vâjâi vâjii vâjăi

  • 1. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: urla (urlet) vui attach_file 9 exemple
    exemple
    • Trece vîjîind pe lîngă mine trenul de douăsprezece noaptea. STANCU, D. 320.
      surse: DLRLC
    • Boamba neagră scobora cu iuțeală și venea drept spre tunuri, vîjîind. SADOVEANU, O. VI 23.
      surse: DLRLC
    • Sub plopii rari apele sună Și plopii rari vîjîie-n vînt. COȘBUC, P. I 64.
      surse: DLRLC
    • Dunărea începe să vîjîie mînioasă – e un zbucium și un clocot de valuri dintr-un mal în altul. VLAHUȚĂ, O. A. II 115.
      surse: DLRLC
    • Vin săgeți de pretutindeni Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • Ventilatorul vîjîind nu prididea să absoarbă fumul compact în spirale. C. PETRESCU, C. V. 307.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos vîjiia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul ceriului într-un adînc nevăzut. EMINESCU, N. 23.
      surse: DLRLC
    • Paloșu-n vînt vîjiia, De-un zid mare se lovea Și-n derept se întorcea. ALECSANDRI, P. P. 154.
      surse: DLRLC
    • Pe aripa vijeliei trecu croncănind aspru, vîjîind din aripi și întunecînd lumina ușii, un stol de corbi. SADOVEANU, O. VIII 176.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre sânge) A pulsa cu violență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Simți că-i vîjîie sîngele în urechi și avu nevoie de-o rară stăpînire de nervi ca să poată spune... VLAHUȚĂ, O. A. III 41.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, prin extensiune, creierul, auzul) = a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Îmi vîjiie creierul de ciocănituri. CARAGIALE, O. VII 160.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, prin extensiune, creierul, auzul) = a fi zăpăcit, năucit.
      surse: DEX '09
    • 1.4. expresie rar A-i vâjâi cuiva ceva prin cap = a-i trece cuiva o idee rapidă prin minte.
      exemple
      • Îmi vîjîie fel de fel de presupusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206.
        surse: DLRLC
      • Ne-a vîjîit prin cap bănuiala. I. IONESCU, P. 535.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (Despre foc) A arde puternic, producând un zgomot caracteristic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dudui țiui attach_file 2 exemple
      exemple
      • Focul vîjîie și huiește. ȘEZ. I 19.
        surse: DLRLC
      • Un lemn din foc vîjîie. ȘEZ. III 149.
        surse: DLRLC
    • 1.6. (Despre albine) A scoate un sunet prelung și vibrant.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bâzâi zumzăi attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu vedeai tu crăngi, nu frunză, ci numai flori mîndre ca rujile cele de rusalii, cari miroseau și numai vîjăiau albinele în ele. RETEGANUL, P. IV 69.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vâj + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: NODEX