vâjâit¹ sn [At: HELIADE, O. I. 183 / V: ~jăit, ~iet, ~jiet, vojăit, voj~ / Pl: ~uri / E: vâjâi] 1 Mișcare în aer a unui corp, a unui obiect, însoțită de zgomotul caracteristic Si: vâjâire (1), vâjâială (1), vâjâitură (1). 2 Zgomot caracteristic, puternic, prelungit și vibrant, produs de vânt, de un șuvoi sau de un curs de apă, de arbori mișcați de vânt etc. Si: vâjâire (2), vâjâială (2), vâjâitură (2). 3 (Pex) Zgomot puternic și vibrant produs de diferite corpuri care străbat cu viteză aerul Si: vâjâire (3), vâjâială (3), vâjâitură (3). 4 (Pgn) Zgomot puternic și vibrant Si: vâjâire (4), vâjâială (4), vâjâitură (4). 5 Falsă senzație de zgomot, determinată de fluxul mărit al sângelui Si: vâjâială (5), vâjâitură (5). 6 (Pex) Amețeală (1). 7 Zumzăit de albine. 8 Huruit al unei mașini, al unui motor în timpul funcționării Si: vâjâire (5), zumzăit. 9 (Ccr) Loc de cădere a apei Si: cataractă, (reg) vâjoi.

vâjâit², ~ă [At: GANE, ap. CADE / V: văjiit a, vâjăit a, sm, ~jeit a / Pl: ~iți, ~e / E: vâjâi] 1 a (D. copaci) Care este bătut de vânt. 2-3 sm, a (Fam) (Om) zăpăcit. 4 a (Fam; spc) Amețit de băutură Si: cherchelit.

vâjăit², ~ă a, sm vz vâjâit²

vâjeit, ~ă a vz vâjâit²

vîjîit², -ă adj. (despre oameni) Care este amețit (de băutură), cherchelit. Macar că-s eu cam vîjîit, da-i vorba, căciula din cap încă nu mi-a picat (SADOV.). • pl. -ți, -te. /v. vîjîi.

VÎJÎIT², -Ă, vîjîiți, -te, adj. (Rar, despre oameni) Amețit, cherchelit, cu chef. Să fie cu iertăciune... Măcar că-s eu cam vîjîit, da-i vorba, căciula din cap încă nu mi-a picat. SADOVEANU, P. S. 48.

VÂJÂIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

vîjîit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.