3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSÁR, ursari, s. m. (Înv.) Bărbat (de obicei țigan) care avea urși dresați pe care îi punea să joace. – Urs + suf. -ar.

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

ursar [At: (a. 1793) URICARIUL, I, 282 / Pl: ~i / E: urs + -ar] 1-2 sm, a (Bărbat, de obicei țigan) care umblă cu urși dresați, pe care îi pune să joace, dând un fel de spectacole pe unde trece. 3 sm (Pex) Țigan. 4 a (Reg) Epitet dat unei persoane ursuze. 5 sm Persoană, mai ales țigan, care face cuțite, site, curele etc.

ursesc, ~ească a [At: KLEIN, D. 408 / Pl: ~ești / E: urs + -esc] 1 (De obicei în descântece) Care aparține ursului (1). 2 (De obicei în descântece) Privitor la urs (1). 3 (De obicei în descântece) De urs (1). 4 (De obicei în descântece) Caracteristic ursului. 5 (Îs) Mere ~ești Varietate de mere cu coaja roșie, cu gust dulce și aspru. 6 (Îs) Prune (sau, reg, porobI) ~ești Varietate de prune rotunde, roșietice, moi, care se coc târziu și nu se desprind de pe sâmbure. 7 (Îs) Bureți ~ești Varietate de bureți uscați.

ursi1 [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 10479 / V: (reg) urși, ~sa (Pzi: ursez) / Pzi: ~sesc / E: ngr οριω] (În superstiții și credințe populare) 1 vt (Mai ales la forma pasivă; subiectul gramatical sau logic, exprimat sau subînțeles, indică, de obicei, o ființă supranaturală) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru Si: a hărăzi1 (5), a meni, a predestina, a rândui, a sorti, (rar) a urzi1 (21), (reg) a rândului. 2 vt(a) (Mai ales la forma pasivă; subiectul gramatical sau logic, exprimat sau subînțeles, indică, de obicei, o ființă supranaturală) A determină un eveniment, o acțiune etc. (rostind, uneori, formule magice) Si: a hărăzi1 (5), a meni, a predestina, a sorti, (reg) a rândului. 3 vt A fermeca (rostind descântece). 4 vt (Pop) A prevesti cuiva ceva (mai ales rău) Si: a cobi (3), a meni. 5 vi (Îe) A ~ a rău A prezice lucruri nefavorabile.

URSÁR, ursari, s. m. Bărbat care umblă cu urși dresați și îi pune să joace. – Urs + suf. -ar.

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credințele și basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

URSÁR, ursari, s. m. Cel care conduce urși dresați și îi pune să joace pentru a aduna bani. În jurul lăutarilor ursarii duc urșii. STANCU, D. 182. Ursu mormăie pe vale Și ursaru-i șade-n șale Și-l strunește de urechi Să scurme răzoare vechi (Tractorul). SADOVEANU, P. C. 5. Un urs... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă. CREANGĂ, A. 77.

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În concepțiile mistice, mai ales la forma pasivă) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a destina, a meni, a predestina. Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28. Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75. El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45. Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ (Poetic) A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138. ♦ Intranz. (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru. Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97.

URSÁR ~i m. Persoană care dresează urși și îi poartă prin bâlciuri și localități, punându-i să joace în fața publicului. /urs + suf. ~ar

A URSÍ ~ésc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viața unei ființe); a sorti; a meni; a hărăzi; a predestina; a soroci. /<ngr. oríso

ursar m. țigan care crește urși tineri pe cari îi învață să joace.

ursì v. a rosti ursita. [Gr. bizantin ORÍZO (aorist ORISA), a hotărî (soarta), a decide (cf. bulg. uresița, ursitoare)].

ursár m. Țigan care umblă cu ursu.

ursésc v. tr. (ngr. orízo, aor. órisa, limitez, determin, fixez, hotărăsc, de unde și bg. orisvam și urisvam. V. orizont). Hotărăsc soarta unuĭ copil la naștere: ursitorile ĭ-aŭ ursit o vĭață fericită. – Vechĭ și azĭ în Olt. și Oaș ursez: așa aŭ fost ursate dobitoacele (NPl. Ceaur, 9).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ursí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursésc, imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 să urseáscă

ursí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursésc, imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 sg. și pl. urseáscă

arată toate definițiile

Intrare: ursare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursare
  • ursarea
plural
  • ursări
  • ursările
genitiv-dativ singular
  • ursări
  • ursării
plural
  • ursări
  • ursărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ursar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursar
  • ursarul
  • ursaru‑
plural
  • ursari
  • ursarii
genitiv-dativ singular
  • ursar
  • ursarului
plural
  • ursari
  • ursarilor
vocativ singular
  • ursarule
  • ursare
plural
  • ursarilor
Intrare: ursi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursi
  • ursire
  • ursit
  • ursitu‑
  • ursind
  • ursindu‑
singular plural
  • ursește
  • ursiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursesc
(să)
  • ursesc
  • urseam
  • ursii
  • ursisem
a II-a (tu)
  • ursești
(să)
  • ursești
  • urseai
  • ursiși
  • ursiseși
a III-a (el, ea)
  • ursește
(să)
  • ursească
  • ursea
  • ursi
  • ursise
plural I (noi)
  • ursim
(să)
  • ursim
  • urseam
  • ursirăm
  • ursiserăm
  • ursisem
a II-a (voi)
  • ursiți
(să)
  • ursiți
  • urseați
  • ursirăți
  • ursiserăți
  • ursiseți
a III-a (ei, ele)
  • ursesc
(să)
  • ursească
  • urseau
  • ursi
  • ursiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursa
  • ursare
  • ursat
  • ursatu‑
  • ursând
  • ursându‑
singular plural
  • ursea
  • ursați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursez
(să)
  • ursez
  • ursam
  • ursai
  • ursasem
a II-a (tu)
  • ursezi
(să)
  • ursezi
  • ursai
  • ursași
  • ursaseși
a III-a (el, ea)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursa
  • ursă
  • ursase
plural I (noi)
  • ursăm
(să)
  • ursăm
  • ursam
  • ursarăm
  • ursaserăm
  • ursasem
a II-a (voi)
  • ursați
(să)
  • ursați
  • ursați
  • ursarăți
  • ursaserăți
  • ursaseți
a III-a (ei, ele)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursau
  • ursa
  • ursaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ursar

  • 1. învechit Bărbat (de obicei țigan) care avea urși dresați pe care îi punea să joace.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI Scriban attach_file 3 exemple
    exemple
    • În jurul lăutarilor ursarii duc urșii. STANCU, D. 182.
      surse: DLRLC
    • Ursu mormăie pe vale Și ursaru-i șade-n șale Și-l strunește de urechi Să scurme răzoare vechi (Tractorul). SADOVEANU, P. C. 5.
      surse: DLRLC
    • Un urs... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă. CREANGĂ, A. 77.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urs + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

ursi ursa

  • 1. (În superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: hărăzi meni predestina attach_file 5 exemple
    exemple
    • Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28.
      surse: DLRLC
    • Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75.
      surse: DLRLC
    • El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45.
      surse: DLRLC
    • Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277.
      surse: DLRLC
    • poetic A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face cuiva farmece, vrăji.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vrăji
    • 1.2. intranzitiv (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru.
      exemple
      • Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97.
        surse: DLRLC

etimologie: