ursár, ursari, s.m. Băiat care umblă cu urși dresați și îi pune să joace: „Ursaru aduce ursu de lanț. Când ajunge la casa gazdei, întreabă: Onorat gazdă aleasă, / Ne slobozâți ursu-n casă?” (Bilțiu, 2009: 137). ■ (onom.) Ursar, Ursan(u), nume de familie în jud. Maram. – Din urs + suf. -ar.