11 definiții pentru ursar
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URSAR, ursari, s. m. (Înv.) Bărbat (de obicei țigan) care avea urși dresați pe care îi punea să joace. – Urs + suf. -ar.
ursar [At: (a. 1793) URICARIUL, I, 282 / Pl: ~i / E: urs + -ar] 1-2 sm, a (Bărbat, de obicei țigan) care umblă cu urși dresați, pe care îi pune să joace, dând un fel de spectacole pe unde trece. 3 sm (Pex) Țigan. 4 a (Reg) Epitet dat unei persoane ursuze. 5 sm Persoană, mai ales țigan, care face cuțite, site, curele etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URSAR, ursari, s. m. Bărbat care umblă cu urși dresați și îi pune să joace. – Urs + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URSAR, ursari, s. m. Cel care conduce urși dresați și îi pune să joace pentru a aduna bani. În jurul lăutarilor ursarii duc urșii. STANCU, D. 182. Ursu mormăie pe vale Și ursaru-i șade-n șale Și-l strunește de urechi Să scurme răzoare vechi (Tractorul). SADOVEANU, P. C. 5. Un urs... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă. CREANGĂ, A. 77.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URSAR ~i m. Persoană care dresează urși și îi poartă prin bâlciuri și localități, punându-i să joace în fața publicului. /urs + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ursar m. țigan care crește urși tineri pe cari îi învață să joace.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ursár m. Țigan care umblă cu ursu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ursar s. m., pl. ursari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ursar s. m., pl. ursari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ursar s. m., pl. ursari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
URSÁR (< urs) s. m. (Rar) Persoană (de obicei de etnie romă) care are urși dresați pe care îi pune să joace, dând un fel de spectacole prin sate. În România au existat u., cu deosebire în sec. 19 și în prima jumătate a sec. 20, după care aceste spectacole au fost interzise iar urșii eliberați. Sporadic se mai practică în țări din Pen. Balcanică, dar se fac eforturi pentru eliminarea lor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ursar, ursarisubstantiv masculin
- 1. Bărbat (de obicei țigan) care avea urși dresați pe care îi punea să joace. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI Scriban
- În jurul lăutarilor ursarii duc urșii. STANCU, D. 182. DLRLC
- Ursu mormăie pe vale Și ursaru-i șade-n șale Și-l strunește de urechi Să scurme răzoare vechi (Tractorul). SADOVEANU, P. C. 5. DLRLC
- Un urs... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă. CREANGĂ, A. 77. DLRLC
-
etimologie:
- Urs + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 NODEX