2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.

UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.

unduit, ~ă a [At: EMINESCU, N. 64 / V: ~doiat, ~doiet, ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: undui1] (Rar) 1-4 Unduios (1-2, 4, 8).

UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. Care are (sau dă iluzia că are) valuri; unduios. Împrejur era cîmpia unduită, cu cline prelungi, vărgate de arături și miriști. DUMITRIU, N. 223. Am ajuns, șopti Mieluț, arătîndu-i prin ceață platoul unduit. id. V. L. 86. ♦ (Despre sunete) Modulat, mlădios. Hagi Curti reia, cu o voce unduită, mult prelungită. CAMIL PETRESCU, O. II 256. – Variantă: undoiét, -ă (EMINESCU, N. 64) adj.

UNDOÍ vb. IV v. undui.

UNDOIÁ vb. I v. undui.

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer).

undui2 vt [At: CV 1952, nr. 1, 34 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A ierta.

undui1 vi [At: BARCIANU / V: ondoia, ~doi, ~doia, ~a / Pzi: ~esc / E: undă + -ui cf fr ondoyer] 1 vi (D. suprafața apelor) A face valuri Si: a unda (1). 2 vi (D. ape curgătoare) A curge șerpuind. 3 vi (Pan) A ondula. 4 vi (Pan) A forma (în mișcare) o linie ondulată Si: a șerpui. 5-6 vir (Pan; d. păr) A avea sau a face (în mișcare) unde.

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I. undoí vb. IV] – Undi + suf. -ui; (după fr. ondoyer).

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor) A face unde; (despre ape curgătoare) a curge cu cotituri, șerpuit. Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36. ◊ (Prin analogie) Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115. Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiască... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163. Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198. (Refl.) Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501. – Variantă: undoí (EMINESCU, N. 48) vb. IV.

A UNDUÍ ~iéște 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se mișca ca valurile unei ape sub adierea vântului; a ondula. 2. tranz. A face să se unduiască. /undă + suf. ~ui

A SE UNDUÍ se ~iéște intranz. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula. /undă + suf. ~ui

ondoì v. a undula: negrele-i bucle ondoaie’n zefire EM. (= fr. ondoyer).

unduì v. a se ridica ca undele mării: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer).

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

unduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 să unduiáscă

unduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. unduiáscă

arată toate definițiile

Intrare: unduit
unduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unduit
  • unduitul
  • unduitu‑
  • undui
  • unduita
plural
  • unduiți
  • unduiții
  • unduite
  • unduitele
genitiv-dativ singular
  • unduit
  • unduitului
  • unduite
  • unduitei
plural
  • unduiți
  • unduiților
  • unduite
  • unduitelor
vocativ singular
plural
undoiet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • undoiet
  • undoietul
  • undoietu‑
  • undoie
  • undoieta
plural
  • undoieți
  • undoieții
  • undoiete
  • undoietele
genitiv-dativ singular
  • undoiet
  • undoietului
  • undoiete
  • undoietei
plural
  • undoieți
  • undoieților
  • undoiete
  • undoietelor
vocativ singular
plural
Intrare: undui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undui
  • unduire
  • unduit
  • unduitu‑
  • unduind
  • unduindu‑
singular plural
  • unduiește
  • unduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unduiesc
(să)
  • unduiesc
  • unduiam
  • unduii
  • unduisem
a II-a (tu)
  • unduiești
(să)
  • unduiești
  • unduiai
  • unduiși
  • unduiseși
a III-a (el, ea)
  • unduiește
(să)
  • unduiască
  • unduia
  • undui
  • unduise
plural I (noi)
  • unduim
(să)
  • unduim
  • unduiam
  • unduirăm
  • unduiserăm
  • unduisem
a II-a (voi)
  • unduiți
(să)
  • unduiți
  • unduiați
  • unduirăți
  • unduiserăți
  • unduiseți
a III-a (ei, ele)
  • unduiesc
(să)
  • unduiască
  • unduiau
  • undui
  • unduiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undoi
  • undoire
  • undoit
  • undoitu‑
  • undoind
  • undoindu‑
singular plural
  • undoiește
  • undoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • undoiesc
(să)
  • undoiesc
  • undoiam
  • undoii
  • undoisem
a II-a (tu)
  • undoiești
(să)
  • undoiești
  • undoiai
  • undoiși
  • undoiseși
a III-a (el, ea)
  • undoiește
(să)
  • undoiască
  • undoia
  • undoi
  • undoise
plural I (noi)
  • undoim
(să)
  • undoim
  • undoiam
  • undoirăm
  • undoiserăm
  • undoisem
a II-a (voi)
  • undoiți
(să)
  • undoiți
  • undoiați
  • undoirăți
  • undoiserăți
  • undoiseți
a III-a (ei, ele)
  • undoiesc
(să)
  • undoiască
  • undoiau
  • undoi
  • undoiseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undoia
  • undoiere
  • undoiat
  • undoiatu‑
  • undoind
  • undoindu‑
singular plural
  • undoia
  • undoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • undoiez
(să)
  • undoiez
  • undoiam
  • undoiai
  • undoiasem
a II-a (tu)
  • undoiezi
(să)
  • undoiezi
  • undoiai
  • undoiași
  • undoiaseși
a III-a (el, ea)
  • undoia
(să)
  • undoieze
  • undoia
  • undoie
  • undoiase
plural I (noi)
  • undoiem
(să)
  • undoiem
  • undoiam
  • undoiarăm
  • undoiaserăm
  • undoiasem
a II-a (voi)
  • undoiați
(să)
  • undoiați
  • undoiați
  • undoiarăți
  • undoiaserăți
  • undoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • undoia
(să)
  • undoieze
  • undoiau
  • undoia
  • undoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unduit undoiet

etimologie:

  • vezi undui
    surse: DEX '98 DEX '09

undui undoi undoia

  • 1. unipersonal (Despre suprafața apelor) A face unde, a se propaga în formă de unde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A se mișca asemenea undelor unei ape.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX attach_file 4 exemple
      exemple
      • Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115.
        surse: DLRLC
      • Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiască... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163.
        surse: DLRLC
      • Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501.
        surse: DLRLC
  • 2. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula.
    surse: NODEX

etimologie: