17 definiții pentru armonios
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARMONIOS, -OASĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie1, plin de armonie1, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: -ni-os] – Din fr. harmonieux.
ARMONIOS, -OASĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie1, plin de armonie1, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. [Pr.: -ni-os] – Din fr. harmonieux.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
armonios, ~oasă [At: ALECSANDRI, P. I, 133 / V: (rar) h~ / P: ~ni-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr harmonieux] 1-4 a Plin de armonie1 (1, 3, 7, 8). 5-6 av Având (sau producând) armonie1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ARMONIOS adj. Ce are armonie: limbă armonioasă; versuri armonioase; colori armonioase, colori bine potrivite, plăcute ochilor [fr. harmonieux].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMONIOS, -OASĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie, plin de armonie. [Brazii] sosesc în apele Oltului și sînt așezați, asemeni unor clape, fiecare la locul lui... pentru ca armonios și întreg să le fie cîntecul. BOGZA, C. O. 373. Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte Ce revărsa în lume armonioase șoapte Și multe glasuri blînde în inimi deștepta. ALECSANDRI, P. 1 133. (Adverbial) Eu, cînd am de prins pește, mă duc... tocmai la lazul Călugărului, ori într-un loc și mai bun, la Nada-Florilor. Numele din urmă m-a lovit armonios și plăcut SADOVEANU, N. F. 54. – Pronunțat: -ni-os.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMONIOS, -OASĂ, armonioși, -oase, adj. Care are armonie, plin de armonie. [Pr.: -ni-os] – După fr. harmonieux.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARMONIOS, -OASĂ adj. Plin de armonie; plăcut. [Cf. fr. harmonieux, it. armonioso].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMONIOS, -OASĂ adj. plin de armonie; plăcut. (< fr. harmonieux, it. armonioso)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ARMONIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are armonie; care se caracterizează prin armonie; plin de armonie. [Sil. -ni-os] /<fr. harmonieux
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
armonios a. plin de armonie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*armoniós, -oásă adj. (d. armonie; fr. harmonieux, it. armonioso). Plăcut la sunet: limbă armonioasă. Adv. A vorbi armonios.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
armonios (desp. -ni-os) adj. m., pl. armonioși; f. armonioasă, pl. armonioase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
armonios (-ni-os) adj. m., pl. armonioși; f. armonioasă, pl. armonioase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
armonios adj. m. (sil. -ni-os), pl. armonioși; f. sg. armonioasă, pl. armonioase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
armonios (i-o)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARMONIOS adj. 1. concordant, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. potrivit. (Culori ~oase.) 3. v. consonant. 4. melodic, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~oasa a lui Odobescu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARMONIOS adj. 1. concordant, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. potrivit. (Culori ~.) 3. (MUZ.) consonant. (Acord ~.) 4. melodic, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~ a lui Odobescu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Armonios ≠ nearmonios
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ni-os
adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
armonios, armonioasăadjectiv
- 1. Care are armonie, plin de armonie, ale cărui părți componente formează un tot bine închegat și echilibrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: plăcut antonime: nearmonios
- [Brazii] sosesc în apele Oltului și sînt așezați, asemeni unor clape, fiecare la locul lui... pentru ca armonios și întreg să le fie cîntecul. BOGZA, C. O. 373. DLRLC
- Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte Ce revărsa în lume armonioase șoapte Și multe glasuri blînde în inimi deștepta. ALECSANDRI, P. 1 133. DLRLC
- Eu, cînd am de prins pește, mă duc... tocmai la lazul Călugărului, ori într-un loc și mai bun, la Nada-Florilor. Numele din urmă m-a lovit armonios și plăcut. SADOVEANU, N. F. 54. DLRLC
-
etimologie:
- harmonieux DEX '09 DEX '98 DN