17 definiții pentru melodic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELODIC, -Ă, melodici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. II. S. f. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul melodiei. ♦ Felul în care este compusă o melodie. – Din fr. mélodique.

MELODIC, -Ă, melodici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. II. S. f. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul melodiei. ♦ Felul în care este compusă o melodie. – Din fr. mélodique.

melodic, ~ă [At: FILIMON, O. II, 225 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mélodique] 1 a (Muz) Compus după regulile ritmului și ale modulației. 2 a Care ține de melodie (1). 3 a Referitor la melodie (1). 4 a De melodie (1). 5 a Melodios (1). 6 sf Ramură a științei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei (1). 7 sf Fel în care este compusă o melodie. 8 sf Tehnică a melodiei.

MELODIC, -Ă, melodici, -e, adj. Melodios, armonios. Melodica șoptire a rîului ce geme, Concertul ce-l întoană al păsărilor cor.. Născur-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor. EMINESCU, O. I 8. ◊ (Adverbial) Pe ritmuri persane în strofe-așezate, Melodic, coloarea coloarei răspunde. MECEDONSKI, O. I 193.

MELODIC, -Ă adj. De melodie; melodios, armonios. [Cf. fr. mélodique, it. melodico].

MELODIC, -Ă I. adj. melodios, armonios. ♦ mod ~ = mod care se sprijină pe atracția melodică, pe un singur sunet stabil (tonica). II. s. f. ramură a științei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei. (< fr. mélodique)

MELODIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de melodie; propriu melodiei. Ritm ~. Frază ~că. 2) Care are caracter de melodie; plăcut auzului; melodios; armonios. Fragment ~. /<fr. mélodique

melodic a. Muz. 1. ce ține de melodie; 2. (poetic) melodios: melodica șoptire a rîului ce geme EM.

*melódic, -ă adj. (fr. mélodique, it. melódico). Care are melodie, în opoz. cu armonic: frază melodică. Adv. În mod melodic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

melodic adj. m., pl. melodici; f. melodică, pl. melodice

melodic adj. m., pl. melodici; f. melodică, pl. melodice

melodic adj. m., pl. melodici; f. sg. melodică, pl. melodice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MELODIC adj. armonios, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~ a lui Odobescu.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MELODIC, -Ă adj. (cf. fr. mélodique, it. melodico): în sintagma accent melodic (v.).

note melodice [în armonia (III, 2) și contrapunctul* tradițional], notele* secundare ale liniilor melodice care întră în componența țesăturii* armonice sau polifonice a unui text muzical. N. puse în evidență prin raportare pe verticală la notele reale, prezintă următoarele caracteristici: a) nu aparțin acordurilor* principale ale discursului muzical multivocal*, determinând apariția unor acorduri secundare sau – în cazul n. efectiv disonante* – a unor conglomerate sonore ireductibile la vreuna din structurile acordice ale limbajului adoptat de textul muzical; b) sunt plasate în general în imediata vecinătate a notelor reale; c) sunt instabile și au tendința de a se rezolva (v. rezolvare), prin mersuri melodice cel mai ades treptate, la notele reale. N. cele mai des utilizate sunt: întârzierea*, apogiatura*, notele de pasaj*, broderia*, échappée*-ul, anticipația*. Ele pot fi clasificate după poziția față de notele reale (ascendente, descendente), după plasarea lor în schema metro-ritmică a textului muzical (pe timpi* sau fracțiuni de timpi accentuațe sau neaccentuate), după număr (simple, multiple) etc. În armonia (III, 1, 2) clasică, atât numărul cât și durata n. sunt mici în raport cu numărul și durata notelor reale; în epoca romantică (Wagner), n. devin tot mai numeroase iar rezolvările lor tot mai întârziate, ceea ce conduce la o tensiune uneori excesivă a discursului muzical.

rând melodic (în folc. rom.), fragment melodic corespunzător unui vers (2). Se analizează, de obicei, sunetele cu care începe și se termină un r. [initium* și cadență (1) secundară sau interioară]. R. se notează cu majuscule, care sunt diferite atunci când conținutul muzical al r. este variat; „v” pus în dreapta literei reprezintă un r. variat la repetare (Av) iar când sunetul de cadență al r. diferă, se adaogă un „c”, (Avc) = r. variat pe parcurs și la sfârșit. A B Bv Bc = melodie formată din 4 r., al doilea repetat variat (Bv), iar al treilea variat numai la cadență (Bc). Se folosește și termenul „linie melodică”.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MELÓDIC, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. (Muz.) Compus după regulile ritmului și ale modulației ; (sens curent) care ține de melodie (1), referitor la melodie; de melodie. Periodul melodic în la minore, cu care este învestit recitativul Magdalenei. . . este în contradicțiune cu simțul estetic al versurilor ce citarăm. FILIMON, O. II, 255. 2. Care are melodie (i); melodios ; p. ext. armonios. Cf. BARCIANU, V. Melodica șoptire a rîului ce geme, Concertul ce-l întoană al păsărilor cor, Cîntarea în cadență a frunzelor ce freme, Născur-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor. EMINESCU, O. I, 8, cf. ȘĂINEANU, D. U., TIM. POPOVICI, D. M. Toate tremurau trezite de mișcarea melodică a acestui prietin neliniștitor din nopțile copilăriei. SADOVEANU, O. IX, 368, cf. 13. ◊ (Adverbial) Pe ritmuri persane în strofe-așezate, Melodic, coloarea coloarei răspunde. MACEDONSKI, O. I, 193. II. S. f. Ramură a științei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei (1). Cf. TIM. POPOVICI, D. M. ♦ Felul în care este compusă o melodie ; tehnica melodiei. Deși diferite ca putere de exprimare, poetica și melodica din cîntecul popular formează un tot organic. CONTEMP. 1 953, nr. 365, 2/1. [În „Oedip”] îmbinarea între contrapunct, melodică, construcție și text este totală. ib. 1 956, nr. 503, 4/7. - Pl.: (I) melodici, -ce. - Din fr. mélodique.

Intrare: melodic
melodic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melodic
  • melodicul
  • melodicu‑
  • melodică
  • melodica
plural
  • melodici
  • melodicii
  • melodice
  • melodicele
genitiv-dativ singular
  • melodic
  • melodicului
  • melodice
  • melodicei
plural
  • melodici
  • melodicilor
  • melodice
  • melodicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

melodic, melodicăadjectiv

  • 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Armonios, melodios. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Melodica șoptire a rîului ce geme, Concertul ce-l întoană al păsărilor cor... Născur-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor. EMINESCU, O. I 8. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Pe ritmuri persane în strofe-așezate, Melodic, coloarea coloarei răspunde. MECEDONSKI, O. I 193. DLRLC
    • 2.1. Mod melodic = mod care se sprijină pe atracția melodică, pe un singur sunet stabil (tonica). MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.