19 definiții pentru melodios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELODIOS, -OASĂ, melodioși, -oase, adj. Plin de sunete armonioase, plăcut auzului, armonios; care emite astfel de sunete. [Pr.: -di-os] – Din fr. mélodieux.

MELODIOS, -OASĂ, melodioși, -oase, adj. Plin de sunete armonioase, plăcut auzului, armonios; care emite astfel de sunete. [Pr.: -di-os] – Din fr. mélodieux.

melodios, ~oa [At: MARCOVICI, C. 68/23 / V: mil~ (nob) ~dui~ / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr mélodieux] 1 Plăcut auzului Si: armonios, melodie (5). 2 (Pex; d. cântăreți, instrumente muzicale) Care emite sunete plăcute, armonioase.

MELODIOS, -OASĂ, melodioși, -oase, adj. Care emite o melodie, plin de sunete armonioase, plăcute auzului. Frunzișul se înfioară cîteodată și un susur melodios coboară pînă în cerdacul liniștit. SADOVEANU, O. I 320. Dintre canaluri Și de pe maluri Se-nalț-un cîntic melodios. ALECSANDRI, O. 88. ◊ (Adverbial) Mii de valuri sănine, strălucite. treieră aria mării încet și melodios. EMINESCU, N. 13.

MELODIOS, -OA adj. Care emite o melodie, plin de sunete armonioase. [Pron. -di-os. / cf. fr. mélodieux].

MELODIOS, -OA adj. care emite sunete plăcute; armonios. (< fr. mélodieux)

MELODIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are caracter de melodie; plăcut auzului; melodic; armonios. 2) (despre sunete, voce etc.) Care este plăcut auzului; mlădios. Voce ~oasă. [Sil. -di-os] /<it. melodismo, fr. mélodeux

*melodiós, -oásă adj. (d. mélodieux, it. melodioso). Melodic, plin de melodie: melodiosu cîntec al privighetoriĭ. Adv. În mod melodios: a cînta melodios.

meloduios, ~oa a vz melodios

milodios, ~oa a vz melodios

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

melodios (desp. -di-os) adj. m., pl. melodioși; f. melodioa, pl. melodioase

melodios (-di-os) adj. m., pl. melodioși; f. melodioasă, pl. melodioase

melodios adj. m. (sil.-di-os), pl. melodioși; f. sg. melodioasă, pl. melodioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MELODIOS adj. 1. v. cantabil. 2. v. armonios.

MELODIOS adj. 1. (MUZ.) cantabil, muzical. (O structură ~.) 2. armonios, melodic, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~ a lui Odobescu.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

melodios s. m., adj. invar. informator, denunțător.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MELODIOS, -OA adj. Plăcut auzului, armonios; p. ext. (despre cîntăreți, instrumente muzicale) care emite sunete plăcute, armonioase. Deodată a căzut precum cade, pătruns de ucigătorul plumb, melodiosul cîntător al pădurilor. MARCOVICI, C. 68/23, cf. VÎRNAV, L. 137v/17. Un sunet melodios. GTN (1 836), 241/6. O limbă melodioasă și expresivă. ROM. LIT. 1232/44. Malurile sale vuiesc de cîntecile meloduioase a păsărilor. DACIA LIT. 265/17. Călătorul. . . întovărășit de melodioasa cîntare a crestoasei ciocîrlii. NEGRUZZI, S. I, 191. Adesea pe cîmpie Auz o armonie Un ce melodios. ALEXANDRESCU, M. 49. Măsura ritmică a cuvintelor, rima cea măgulitoare, melodioasa cadență și tot ce alcătuiește forma poeziei. MAIORESCU, CR. I, 80. Mai poate-abia să scoată o șoaptă dureroasă Ce rătăcită scade, expiră tînguioasâ C-al unei coarde rupte suspin melodios! MACEDONSKI, O. I. 254. Pînă cînd să fim oropsiți de drăgăstoasele muze și nedeșteptați de lira cea milodioasă a lui Apolon? (sec. XIX) CAT. MAN. II, 180. Dădui sara-bună. Îmi răspunse un glas melodios, o mîngliere. SADOVEANU, O. I, 140, cf. V, 106, id. E. 126. ◊ (Adverbial) #Șirul munților dă într-o mare verde și întinsă ce trăiește în mii de văluri cari treieră aria mărei încet și melodios. EMINESCU, N. 13. Clopotul din turla de lemn vuia melodios peste revărsările de ape. SADOVEANU, O. VII, 335. - Pronunțat: -di-os. – Pl.: melodioși, -oase. - Și: (învechit) milodiós, -oa, (neobișnuit) meloduiós, -oa adj. – Dinfr. mélodieux. – Meloduios: prin apropiere de duios$.

MELODUlOS, -OÁSĂ adj. v. melodios.

MILODIÓS, -OÁSĂ adj. v. melodios.

Intrare: melodios
melodios adjectiv
  • silabație: -di-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melodios
  • melodiosul
  • melodiosu‑
  • melodioa
  • melodioasa
plural
  • melodioși
  • melodioșii
  • melodioase
  • melodioasele
genitiv-dativ singular
  • melodios
  • melodiosului
  • melodioase
  • melodioasei
plural
  • melodioși
  • melodioșilor
  • melodioase
  • melodioaselor
vocativ singular
plural
meloduios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
milodios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

melodios, melodioaadjectiv

  • 1. Plin de sunete armonioase, plăcut auzului; care emite astfel de sunete. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Frunzișul se înfioară cîteodată și un susur melodios coboară pînă în cerdacul liniștit. SADOVEANU, O. I 320. DLRLC
    • format_quote Dintre canaluri Și de pe maluri Se-nalț-un cîntic melodios. ALECSANDRI, O. 88. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Mii de valuri sănine, strălucite... treieră aria mării încet și melodios. EMINESCU, N. 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.