2 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică aparținând sferei comicului a cărei esență constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații considerate firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour.

umor2 sn [At: (a. 1864) PLR I, 209 / V: hu~ / Pl: ? / E: ger Humor, fr humour] 1 Înclinație spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate. 2 Manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații. 3 (Pex) Veselie. 4 (Îe) A nu avea simțul ~ului sau a fi lipsit de ~ (într-o anumită situație) A nu înțelege de glumă. 5 (Îe) A avea simț al ~ului A înțelege de glumă. 6 Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în mod obișnuit firești.

UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour.

UMÓR2 s. n. Dispoziție sufletească, înclinare spre glume și ironie, ascunse sub o aparență de seriozitate și de gravitate; manifestare (prin grai sau prin scris) a acestei dispoziții; p. ext. veselie, haz. Se dovedește și la Gogol că umorul și satira lui izvorăsc dintr-o sensibilitate prea ageră. SADOVEANU, E. 214. Un umor, un spirit, un rîs vesel și nesilit, o observație adevărată, reală și fină... se văd în germene în «Conu Leonida». GHEREA, ST. CR. I 331. – Variantă: humór (CĂLINESCU, E. 38, VIANU, A. P. 170) s. n.

UMÓR s.n. Înclinare spre glume care se ascunde sub o înfățișare serioasă, severă, plină de ironie și de neprevăzut. [Var. humor s.n. / < engl., fr. humour, cf. lat. humor – umoare].

UMÓR s. n. 1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz. ♦ ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre. 2. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale. (< fr., engl. humour, lat. humor)

UMÓR n. 1) Înclinație spre glumă și ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă. 2) Vorbă care exprimă o astfel de înclinație. /<fr. humeur, humour[1]

  1. Var. humor LauraGellner

2) *umór și hu- n., pl. urĭ (fr. engl. humour, umoare, temperament, d. lat. humor, umoare, serozitate, linfă, după credința că umorile corpuluĭ, ca cele de la ficat, influențează temperamentu). Veselie flegmatică și une-orĭ ironică: Swift e unu din ceĭ maĭ bunĭ reprezentanțĭ aĭ umoruluĭ englez.

HUMOÁRE s. f. v. umoare.

HUMÓR s. n. v. umor.

UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului. 2. (Livr.) Dispoziție sufletească; fire, temperament. [Var.: humoáre s. f.] – Din fr. humeur, lat. humor, -oris.

UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului. 2. (Livr.) Dispoziție sufletească; fire, temperament. [Var.: humoáre s. f.] – Din fr. humeur, lat. humor, -oris.

umoare sf [At: AMFILOHIE, G. F. 270v/4 / V: (înv) hu~, umor, humor, (îvr) umore sm / Pl: ~ori, (înv) ~oruri / E: fr hummeur, lat humor, -oris] 1 Lichid biologic (sânge, limfă, bilă etc.) care constituie mediul intern în care trăiesc și își desfășoară activitatea celulele organismului Si: (Îvr) udătură (5), (înv) umezeală (12). 2 (Îs) ~ apoasă Lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. 3 (Îs) ~ vitroasă (sau sticloasă, înv, stecloasă) sau (îvr) umore sticlit Masă gelatinoasă transparentă care se găsește între cristalin și fundul ochiului. 4 (Îvr) Umiditate (1). 5 (Liv) Temperament. 6 Dispoziție sufletească (bună sau rea). 7 Bună ~ (sau hu~) Dispoziție spre veselie, spre optimism. 8 (Îs) Rea ~ sau ~ rea Dispoziție spre tristețe, iritare, mânie.

HUMOÁRE s. f. V. umoare.

UMOÁRE, umori, s. f. 1. Lichid intercelular, constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ◊ Umoare apoasă v. apos. Umoare sticloasă v. sticlos. 2. (Franțuzism) Dispoziție sufletească; fire, temperament, caracter. Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai tîrziu felul ei propriu de-a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. CĂLINESCU, E. O. I 53. O să fie silit bietul chinez să bea cinci cești de ceai și șeapte doze de opiu pentru a-și recăpăta buna umoare. CARAGIALE, O. III 140. (În forma umor) Umorul său melancolic venea mai mult din pricina îndelungatelor sale suferinți. NEGRUZZI, S. II 156. – Variante: humoáre (CARAGIALE, O. VII 59) s. f., (2, învechit) umór s. n.

UMOÁRE s.f. 1. Lichid în care se scaldă celulele organismului. ◊ Umoare apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; umoare vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispoziție sufletească de moment. ♦ Dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore].

arată toate definițiile

Intrare: umor
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umor
  • umorul
  • umoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • umor
  • umorului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • humor
  • humorul
  • humoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • humor
  • humorului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: umoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umoare
  • umoarea
plural
  • umori
  • umorile
genitiv-dativ singular
  • umori
  • umorii
plural
  • umori
  • umorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • humoare
  • humoarea
plural
  • humori
  • humorile
genitiv-dativ singular
  • humori
  • humorii
plural
  • humori
  • humorilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umor
  • umorul
  • umoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • umor
  • umorului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umor humor

  • 1. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Se dovedește și la Gogol că umorul și satira lui izvorăsc dintr-o sensibilitate prea ageră. SADOVEANU, E. 214.
      surse: DLRLC
    • Un umor, un spirit, un rîs vesel și nesilit, o observație adevărată, reală și fină... se văd în germene în «Conu Leonida». GHEREA, ST. CR. I 331.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. Umor negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre.
      surse: MDN '00
  • 2. Vorbă care exprimă o astfel de înclinație.
    surse: NODEX
  • 3. Categorie estetică aparținând sferei comicului a cărei esență constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații considerate firești.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

umoare humoare umor

  • 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • diferențiere Lichid biologic (sânge, limfă) care intră în compoziția sistemelor organismului.
      surse: NODEX
    • 1.1. Umoare apoasă (2.1.) = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Umoare vitroasă (sau sticloasă (?)) = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului; corp vitros.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. livresc Dispoziție sufletească.
    exemple
    • Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai tîrziu felul ei propriu de-a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. CĂLINESCU, E. O. I 53.
      surse: DLRLC
    • O să fie silit bietul chinez să bea cinci cești de ceai și șeapte doze de opiu pentru a-și recăpăta buna umoare. CARAGIALE, O. III 140.
      surse: DLRLC
    • Umorul său melancolic venea mai mult din pricina îndelungatelor sale suferinți. NEGRUZZI, S. II 156.
      surse: DLRLC

etimologie: