UMOR (< fr. engl. humour, cf. lat. humor) Ca noțiune estetică, umorul este o modalitate artistică a comicului, a unui comic spontan, îngăduitor, însă manifestat sub forma unei ironii ușoare, indulgente. Rezultat al contrastului particular obiectului comic și al reacției inteligenței subiectului, umorul îmbină adesea comicul cu seriozitatea gravă. T. Vianu, în Estetica, arată că umorul apare ca o demascare, dar una care ajunge să descopere o valoare înaltă sub aparențele umile, mai stîngace, care o ascund. Rîdem în ambele prilejuri, dar, în primul caz (al comicului), pentru a pedepsi, și în cel de al doilea, pentru a răscumpăra. Veselia noastră are în fiecare din aceste împrejurări cîte o altă semnificație. Umoriști în literatura noastră: I. Creangă, I.L. Caragiale, G. Topîrceanu, C. Hogaș, Gh. Brăescu, D.D. Pătrășcanu ș.a.