3 intrări

Articole pe această temă:

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UITÁ, uit, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. ◊ Expr. (Fam.) A ști cât au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. 2. Tranz. și intranz. A înceta să se mai preocupe, să se mai gândească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa. ♦ A scăpa din vedere, a omite; a nu ține seamă de... 3. Tranz. A se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. 4. Tranz. A lăsa undeva (din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine. II. Refl. A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. ◊ Expr. A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva. A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu ține la cineva; a refuza orice relații cu cineva. ♦ (La imperativ, cu valoare de interjecție, în forma uite) Iată! iacă! vezi! ♦ A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare. [Imper. și: (II) uite!] – Lat. *oblitare (< oblitus).

UITÁ, uit, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. ◊ Expr. (Fam.) A ști cât au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. 2. Tranz. și intranz. A înceta să se preocupe, să se gândească la cineva sau ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa. ♦ A scăpa din vedere, a omite; a nu ține seamă de... 3. Tranz. A se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. 4. Tranz. A lăsa undeva (din distracție, din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine. II. Refl. A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. ◊ Expr. A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva. A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu ține la cineva; a refuza orice relații cu cineva. ♦ (La imperativ, cu valoare de interjecție, în forma uite) Iată! iacă! vezi! ♦ A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare. [Imper. și: (II) uite!] – Lat. *oblitare (< oblitus).

UITÁ1, uit, vb.I. Tranz. 1. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Trecuseră zece ani fără să mai audă nimic de el, îl uitase. VLAHUȚĂ, O. A. III 80. Susano, nu uita ce te-am rugat. ALECSANDRI, T. I 255. Robinson, de bucurie că curînd era să vadă Londra, au uitat întîmplările trecute. DRĂGHICI, R. 12. ◊ (În urări, de obicei în corelație cu sine însuși) L-am uitat, uita-l-ar necazurile. REBREANU, R. I 155. ◊ (Urmat de propoziții completive, rar de construcții infinitivale) Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. CREANGĂ, P. 132. Ai uitat cum că eu la vînătorie... mă pricep. ODOBESCU, S. III 9. Nu-l văd la bal. A! uitasem că s-a dus. NEGRUZZI, S. I 65. Am și tors ș-am și pus pînză Ș-am uitat d-a zice-n frunză. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ Absol. Eu pînă în trei zile am să uit, chiar dacă mi-ar spune. C. PETRESCU, C. V. 360. Vinul ăsta te face să uiți. DELAVRANCEA, O. II 162. (Regional, cu pronumele în dativ) Mi-am uitat ca pămîntul. DELAVRANCEA, O. II 208. Vai, mîndruță, dor ți-a fi, Crede că nu poci veni... Poronci-ț-aș pe maica, Frică mi-i că-și va uita. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133. ◊ Expr. A uita de la mînă pînă la gură v. gură (I 1). ◊ Intranz. Rămășagul cum v-a fost? Au uitat-ai d-al lui rost? TEODORESCU, P. P. 667. Vine neamțul să mă ducă, Să mă ducă la Brașeu, Ca să uit de dorul tău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315. (Expr., glumeț) A ști cît au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. Refl. (Învechit) [Împăratul] înăsprește încă o dată poronca, ca nu cumva să guste borșul acela... cînd acuma la urmă, se uită ea și gustă. SBIERA, P. 119. Uneori sta și mai mult de un ceas în vorbă cu papagalul... de multe ori se uita că vorbește cu dobitoc neînțelegători. DRĂGHICI, R. 150. 2. A înceta să se mai preocupe, să se mai gîndească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect drag. El nu era om să-și uite prietenii. C. PETRESCU, C. V. 168. Ipolit acum o iubea pe dînsa și uitase pe Olga. NEGRUZZI, S. I 48. Iubite Ghica, m-ai uitat cu totul. Sînt atîtea luni de cînd nu mi-ai scris. BĂLCESCU, la GHICA, A. 599. ◊ Intranz. O frate... zilele vor trece, de Roma vei uita. EFTIMIU, Î. 155. A uitat și de Harap-Alb și de cerb și de tot. CREANGĂ, P. 230. Șapte ani de cînd plecat-ai zburător cu negre plete Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete. EMINESCU, O. I 83. ♦ (Urmat de propoziții completive) A scăpa din vedere; a omite. Noi, cei mari, uităm adesea c-am fost copii. VLAHUȚĂ, O. A. 439. Alergări de cai se fac pe tot anul... Am uitat să spui că numai armăsari și iepe sînt primiți să alerge. NEGRUZZI, S. I 36. ♦ A nu ține seama de... Căpitanul Udrea, uitînd că e rănit, îmbracă armătura-i și coiful aurit. BOLINTINEANU, O. 52. 3. A se comporta ca și cum a încetat să se mai gîndească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. Fii mai milostiv!Prieteni, de mă credeți, Voi uita deopotrivă orice vină și necaz. DAVILA, V. V. 51. ◊ Expr. A nu-i uita (cuiva ceva) = a dușmăni (pe cineva), a avea gînduri de răzbunare (împotriva cuiva). ◊ Refl. Credeți că năpăștile s-au uitat, că urile s-au potolit? SADOVEANU, O. VIII 237. 4. A lăsa undeva din nebăgare de seamă ceva (sau pe cineva) care trebuia luat; a nu lua cu sine. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă în albiuță. CREANGĂ, A. 20. Dar ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? id. O. A. 221. ◊ Fig. Se deșteptase undeva un cocoș. Luna uitase, pe sub streșini și pe ziduri mari de fabrică, petice de lumină albă, rece, ireală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 349.

UITÁ2, uit, vb. I. Refl. 1. A-și îndrepta privirea spre cineva sau spre ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi. M-am uitat de jur împrejurul zidurilor vechi. GALACTION, O. I 81. Stau acum pe-o buturugă Să mă uit prin văi... Împrejurul meu învie Toate cîte sînt. COȘBUC, P. II 16. După ce se uitară la stîrvul zmeoaicei... îl lăsară corbilor. ISPIRESCU, L. 26. ◊ (Urmat de determinări modale) Se uită la ea cercetător. DUMITRIU, N. 51. Se uită cu ciudă la copilă. C. PETRESCU, C. V. 117. Te rog să nu te uiți urît la mine, Că plec iar. TOPÎRCEANU, P. 93. Se uită pe urmă, o clipă, țintă în ochii stăpînului. MIRONESCU, S. A. 91. Se uită lung la dînsul, dar gura-nchisă-i tace. EMINESCU, O. I 93. ◊ Fig. Casa... cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului. REBREANU, I. 10. Soarele-aproape de deal, se uită de-a lungul cîmpiei. COȘBUC, P. II 62. Vînători și căruțași... dorm acum duși... Singure stelele nopții se uită de pe cer la dînșii. ODOBESCU, S. III 19. ◊ Expr. A se uita în pămînt, se spune despre cei timizi sau rușinați, care nu îndrăznesc să privească pe cineva în față. A-nceput cuvînt Străinul, tremurat și rar, Uitîndu-se-n pămînt. COȘBUC, P. I 228. A se uita unul la altul = a se înțelege din priviri, a-și face semne de înțelegere. Străjerii, cum îi văd, încep a se uita unul la altul și a bufni de rîs. CREANGĂ, P. 82. A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare vorbelor, sfaturilor cuiva. Un plod răsfățat... Cinsă se uite în gura ei? DELAVRANCEA, O. II 186. A nu se uita la cineva = a nu simți atracție pentru o persoană de sex opus, a nu iubi pe cineva, a manifesta indiferență față de cineva. Aceea pe care o iubește nici nu vrea să se uite la dînsul. SADOVEANU, O. I 464. ♦ (La imper., cu valoare de interjecție, mai ales în forma contrasă uite) Iată, iacă, vezi. Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264. Astăzi, uite, de m-ar îngriji cineva... în zece zile m-aș face de nu m-aș da pe zece. ISPIRESCU, L. 15. Să aibi tu puterea mea... lumea aceasta ai purta-o uite așa pe degete. CREANGĂ, P. 190. ◊ Tranz. Uite-l verde și rotund nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261. Dar uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! XREANGĂ, P. 191. 2. A băga de seamă, a da atenție; a lua în considerație, a avea în vedere. Iordache zise: Ciocoiul e ciocoi, bă... Ce te uiți tu dacă e grec sau romîn? DUMITRIU, N. 19. – Forme gramaticale, imper. pers. 2 și: uite-te (CONACHI, P. 269) și (cu valoare de interjecție) uite.

A SE UITÁ mă uit intranz. 1) A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chiorâș a privi cu bănuială, dușmănos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ în gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu bănuială, cu neîncredere; b) a examina îndeaproape pe cineva. ~ în pământ a) a nu dori să vadă pe cineva; b) a-i fi rușine să privească în ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dând ceva de înțeles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (în construcții negative) A avea în vedere; a ține cont; a căuta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu răspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relații cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

A UITÁ uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-și aminti. ~ să scrie o scrisoare.~ pe ce lume trăiește a pierde simțul realității. 2) A trata cu indiferență; a neglija. ~ prietenii.Nu-mă-uita plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face să dispară din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) păstra gânduri de răzbunare. 4) A scăpa din vedere. Au uitat să-l înscrie în listă. 5) (obiecte sau ființe ce trebuiau luate cu sine) A lăsa din nebăgare de seamă (fiind grăbit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepoziția de) A înceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distracții. /<lat. oblitare

uità v. a privi, a arunca ochii asupra: uite! se uită pe fereastră. [Probabil identic celui precedent: lit. a se pierde cu firea privind (cf. Mold. mă uit a dormi, adorm)].

uità v. 1. a nu-și mai aduce aminte: a uita cele învățate; 2. a lăsa din nebăgare de seamă: a uita punga; 3; a nu se gândi la ceva: am uitat să vă înștiințez; 4. a nu voi să ție minte: a uita binefaceri, ofense; 5. a ieși din minte: ce s’a amânat, nu s’a uitat. [Vechiu-rom a ultaultai să mănânc pâinea mea», Coresi) = lat. OBLITARE (tras din OBLITUS, uitat)].

nu-mă-uita sni [At: CONACHI, ap. DDRF / E: nu + + uita] 1 (Csc) Plantă erbacee cu flori mici albastre, rar roz sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase Si: (frm) miozotis, (reg) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui (Myosotis silvatica). 2 (Prc) Floare de nu-mă-uita (1). 3 (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Reg) Melodie după care se execută nu-mă-uita (3).

NU-MĂ-UITÁ, nu-mă-uita, s. f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + + uita (după germ. Vergissmeinnicht).

NU-MĂ-UITÁ s. f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + + uita (după germ. Vergissmeinnicht).

NU-MĂ-UITÁ s. f. Plantă erbacee cu flori mici albastre, roșii și albe, cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis). De atunci floricica asta s-a numit: nu-mă-uita. NEGRUZZI, S. I 109. Să răsară garofițe, Viorele, micșunele, Nu-mă-uita: floricele. TEODORESCU, P. P. 330.

nu-mă-uità n. plantă ce crește în pădurile dela munte, cu florile albastre, roșii sau albe (Myosotis silvatica).

nu-mă-uĭtá m. saŭ f. Numele popular al floriĭ urechea șoriceluluĭ: un saŭ o nu-mă-uĭta, niște nu-mă-uĭta. V. ureche.

1) uĭt, a v. tr. (d. vrom. a uita, care vine d. lat. *oblitare, derivat din oblitus, oblivisci, a uĭta; pv. cat. oblidar, fr. oublier, sp. pg. olvidar). Scap din minte, nu-mĭ maĭ aduc aminte: a uĭta cele învățate. Nu mă maĭ gîndesc la, scap din vedere: am uĭtat să-țĭ spun, am uĭtat baniĭ pe masă. Nu vreaŭ să mă maĭ gîndesc la: uĭtă ofensele, nu uĭta binefacerile. Ochiĭ care nu se văd se uĭtă, doĭ inșĭ care nu se văd des nu se maĭ gîndesc unu la altu. – În Serbia, Ban. Maram. a zăuĭta (după sîrb. zabiti).

2) uĭt (mă), a v. tr. (d. uĭt 1, adică „privesc uĭtînd de altele”). Privesc, îmĭ îndrept ochiĭ: mă uĭt pe fereastră ca să văd cum scapără. Fig. Daŭ atențiune: nu te uĭta la el, la ce spune, în gura luĭ. – Imperativu uĭte-te și uĭte (fam. ĭóte-te și ĭóte, în vest ĭóĭte te și ĭóĭte, din ĭa uĭte-te, ĭa uĭte!). Uĭtă-te înseamnă „nu te maĭ gîndi la tine”, d. uĭt 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uitá1 (a ~) (a da uitării) vb., ind. prez. 3 úită; imper. 2 sg. úită

!uitá2 (a se ~) (a privi) vb. refl., ind. prez. 3 se úită; imper. 2 sg. úită-te

arată toate definițiile

Intrare: uita (omite)
verb (VT3.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uita
  • uitare
  • uitat
  • uitatu‑
  • uitând
  • uitându‑
singular plural
  • uită
  • uitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uit
(să)
  • uit
  • uitam
  • uitai
  • uitasem
a II-a (tu)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uitai
  • uitași
  • uitaseși
a III-a (el, ea)
  • uită
(să)
  • uite
  • uita
  • uită
  • uitase
plural I (noi)
  • uităm
(să)
  • uităm
  • uitam
  • uitarăm
  • uitaserăm
  • uitasem
a II-a (voi)
  • uitați
(să)
  • uitați
  • uitați
  • uitarăți
  • uitaserăți
  • uitaseți
a III-a (ei, ele)
  • uită
(să)
  • uite
  • uitau
  • uita
  • uitaseră
Intrare: uita (privi)
verb (VT3.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uita
  • uitare
  • uitat
  • uitatu‑
  • uitând
  • uitându‑
singular plural
  • uită
  • uitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uit
(să)
  • uit
  • uitam
  • uitai
  • uitasem
a II-a (tu)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uitai
  • uitași
  • uitaseși
a III-a (el, ea)
  • uită
(să)
  • uite
  • uita
  • uită
  • uitase
plural I (noi)
  • uităm
(să)
  • uităm
  • uitam
  • uitarăm
  • uitaserăm
  • uitasem
a II-a (voi)
  • uitați
(să)
  • uitați
  • uitați
  • uitarăți
  • uitaserăți
  • uitaseți
a III-a (ei, ele)
  • uită
(să)
  • uite
  • uitau
  • uita
  • uitaseră
Intrare: nu-mă-uita
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
plural
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
genitiv-dativ singular
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
plural
  • nu-mă-uita
  • nu-mă-uita
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uita (omite)

  • 1. tranzitiv intranzitiv A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX antonime: memora memoriza 17 exemple
    exemple
    • Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12.
      surse: DLRLC
    • Trecuseră zece ani fără să mai audă nimic de el, îl uitase. VLAHUȚĂ, O. A. III 80.
      surse: DLRLC
    • Susano, nu uita ce te-am rugat. ALECSANDRI, T. I 255.
      surse: DLRLC
    • Robinson, de bucurie că curînd era să vadă Londra, au uitat întîmplările trecute. DRĂGHICI, R. 12.
      surse: DLRLC
    • L-am uitat, uita-l-ar necazurile. REBREANU, R. I 155.
      surse: DLRLC
    • Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. CREANGĂ, P. 132.
      surse: DLRLC
    • Ai uitat cum că eu la vînătorie... mă pricep. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • Nu-l văd la bal. A! uitasem că s-a dus. NEGRUZZI, S. I 65.
      surse: DLRLC
    • Am și tors ș-am și pus pînză Ș-am uitat d-a zice-n frunză. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178.
      surse: DLRLC
    • absolut Eu pînă în trei zile am să uit, chiar dacă mi-ar spune. C. PETRESCU, C. V. 360.
      surse: DLRLC
    • absolut Vinul ăsta te face să uiți. DELAVRANCEA, O. II 162.
      surse: DLRLC
    • regional Mi-am uitat ca pămîntul. DELAVRANCEA, O. II 208.
      surse: DLRLC
    • regional Vai, mîndruță, dor ți-a fi, Crede că nu poci veni... Poronci-ț-aș pe maica, Frică mi-i că-și va uita. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133.
      surse: DLRLC
    • Rămășagul cum v-a fost? Au uitat-ai d-al lui rost? TEODORESCU, P. P. 667.
      surse: DLRLC
    • Vine neamțul să mă ducă, Să mă ducă la Brașeu, Ca să uit de dorul tău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit [Împăratul] înăsprește încă o dată poronca, ca nu cumva să guste borșul acela... cînd acuma la urmă, se uită ea și gustă. SBIERA, P. 119.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit Uneori sta și mai mult de un ceas în vorbă cu papagalul... de multe ori se uita că vorbește cu dobitoc neînțelegători. DRĂGHICI, R. 150.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv A înceta să se mai preocupe, să se mai gândească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: neglija 6 exemple
    exemple
    • El nu era om să-și uite prietenii. C. PETRESCU, C. V. 168.
      surse: DLRLC
    • Ipolit acum o iubea pe dînsa și uitase pe Olga. NEGRUZZI, S. I 48.
      surse: DLRLC
    • Iubite Ghica, m-ai uitat cu totul. Sînt atîtea luni de cînd nu mi-ai scris. BĂLCESCU, la GHICA, A. 599.
      surse: DLRLC
    • O frate... zilele vor trece, de Roma vei uita. EFTIMIU, Î. 155.
      surse: DLRLC
    • A uitat și de Harap-Alb și de cerb și de tot. CREANGĂ, P. 230.
      surse: DLRLC
    • Șapte ani de cînd plecat-ai zburător cu negre plete Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A scăpa din vedere; a nu ține seamă de...
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: omite 3 exemple
      exemple
      • Noi, cei mari, uităm adesea c-am fost copii. VLAHUȚĂ, O. A. 439.
        surse: DLRLC
      • Alergări de cai se fac pe tot anul... Am uitat să spui că numai armăsari și iepe sînt primiți să alerge. NEGRUZZI, S. I 36.
        surse: DLRLC
      • Căpitanul Udrea, uitînd că e rănit, îmbracă armătura-i și coiful aurit. BOLINTINEANU, O. 52.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Fii mai milostiv! – Prieteni, de mă credeți, Voi uita deopotrivă orice vină și necaz. DAVILA, V. V. 51.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Credeți că năpăștile s-au uitat, că urile s-au potolit? SADOVEANU, O. VIII 237.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A nu-i uita (cuiva ceva) = a dușmăni (pe cineva), a avea gânduri de răzbunare (împotriva cuiva).
      surse: DLRLC NODEX
  • 4. tranzitiv A lăsa undeva (din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă în albiuță. CREANGĂ, A. 20.
      surse: DLRLC
    • Dar ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? CREANGĂ, O. A. 221.
      surse: DLRLC
    • figurat Se deșteptase undeva un cocoș. Luna uitase, pe sub streșini și pe ziduri mari de fabrică, petice de lumină albă, rece, ireală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 349.
      surse: DLRLC

etimologie:

uita (privi) reflexiv

  • 1. A-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: căuta privi 11 exemple
    exemple
    • M-am uitat de jur împrejurul zidurilor vechi. GALACTION, O. I 81.
      surse: DLRLC
    • Stau acum pe-o buturugă Să mă uit prin văi... Împrejurul meu învie Toate cîte sînt. COȘBUC, P. II 16.
      surse: DLRLC
    • După ce se uitară la stîrvul zmeoaicei... îl lăsară corbilor. ISPIRESCU, L. 26.
      surse: DLRLC
    • Se uită la ea cercetător. DUMITRIU, N. 51.
      surse: DLRLC
    • Se uită cu ciudă la copilă. C. PETRESCU, C. V. 117.
      surse: DLRLC
    • Te rog să nu te uiți urît la mine, Că plec iar. TOPÎRCEANU, P. 93.
      surse: DLRLC
    • Se uită pe urmă, o clipă, țintă in ochii stăpînului. MIRONESCU, S. A. 91.
      surse: DLRLC
    • Se uită lung la dînsul, dar gura-nchisă-i tace. EMINESCU, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • figurat Casa... cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • figurat Soarele-aproape de deal, se uită de-a lungul cîmpiei. COȘBUC, P. II 62.
      surse: DLRLC
    • figurat Vînători și căruțași... dorm acum duși... Singure stelele nopții se uită de pe cer la dînșii. ODOBESCU, S. III 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se uita în pământ, se spune despre cei timizi sau rușinați, care nu îndrăznesc să privească pe cineva în față.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • A-nceput cuvînt Străinul, tremurat și rar, Uitîndu-se-n pămînt. COȘBUC, P. I 228.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se uita unul la altul = a se înțelege din priviri, a-și face semne de înțelegere.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Străjerii, cum îi văd, încep a se uita unul la altul și a bufni de rîs. CREANGĂ, P. 82.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A se uita în gura cuiva = a fi atent la ce spune cineva, a da ascultare (în mod mecanic) sfaturilor cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Un plod răsfățat... Cin’ să se uite în gura ei? DELAVRANCEA, O. II 186.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A nu se uita la cineva = a nu iubi pe cineva, a nu ține la cineva; a refuza orice relații cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Aceea pe care o iubește nici nu vrea să se uite la dînsul. SADOVEANU, O. I 464.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A se uita chiorâș = a privi cu bănuială, dușmănos.
      surse: NODEX
    • 1.6. expresie A se uita cu ochi buni = simpatiza
      surse: NODEX
    • 1.7. expresie A se uita lung la cineva = a privi cu bănuială, cu neîncredere.
      surse: NODEX
    • 1.8. expresie A se uita lung la cineva = a examina îndeaproape pe cineva.
      surse: NODEX
    • 1.9. interjecție (La imperativ, în forma uite) Vezi!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iacă (interj.) iată 5 exemple
      exemple
      • Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264.
        surse: DLRLC
      • Astăzi, uite, de m-ar îngriji cineva... în zece zile m-aș face de nu m-aș da pe zece. ISPIRESCU, L. 15.
        surse: DLRLC
      • Să aibi tu puterea mea... lumea aceasta ai purta-o uite așa pe degete. CREANGĂ, P. 190.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Uite-l verde și rotund nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Dar uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191.
        surse: DLRLC
    • 1.10. A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Iordache zise: Ciocoiul e ciocoi, bă... Ce te uiți tu dacă e grec sau romîn? DUMITRIU, N. 19.
        surse: DLRLC
      • expresie Nu te uita la = el nu-l asculta, nu-i urma exemplul.
        surse: NODEX

etimologie:

nu-mă-uita Myosotis

  • 1. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă (Myosotis silvatica).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: miozotis ochii-păsăruicii ochiul-șarpelui urechea-șoarecelui 2 exemple
    exemple
    • De atunci floricica asta s-a numit: nu-mă-uita. NEGRUZZI, S. I 109.
      surse: DLRLC
    • Să răsară garofițe, Viorele, micșunele, Nu-mă-uita: floricele. TEODORESCU, P. P. 330.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Nu + + uita
    surse: DEX '09 DEX '98
  • după limba germană Vergissmeinnicht
    surse: DEX '09 DEX '98