4 intrări
36 de definiții
- explicative DEX (21)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (5)
Explicative DEX
ȚUȚUI, țuțuiuri, s. n. (Reg.) Țugui. [Pl. și: țuțuie] – Cf. țugui.
ȚUȚUIA, țuțui, vb. I. Refl. (Reg.) A se cocoța. [Pr.: -tu-ia] – Din țuțui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țurțui2 sn vz țuțui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțui6 v vz țuțuia1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțui1 sn [At: LB / V: țurț~ sn / Pl: ~uri, ~e sn, ~ sm / E: ns cf țuț, țugui1] 1 (Trs; Mun) Vârf de deal, de munte. 2 (Trs; Mun) Țurțan (2). 3 (Trs; Mun) Deal ascuțit și înalt. 4 (Trs; Mun) Movilă țuguiată. 5 (Mun; îe) A sta spânzurat (ca dracu) pe ~e A sta pe vârfuri. 6 (Reg) Parte ascuțită a unor obiecte (căciulă, încălțăminte etc.). 7 (Reg) Umflătură la cap Si: cucui1 (1). 8 (Reg; îf țurțui) Negel. 9 (Reg) Moț1 de păr Si: (reg) țuluc (1), țuțuluc (1). 10 (Reg) Coc2. 11 (Reg) Moțul1 ciocârlanului. 12 (Reg; art) Numele unui joc de copii cu arșice. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțui5 vi [At: BARCIANU / Pzi: ~esc / E: fo] (Reg) 1 A plescăi cu gura. 2 A săruta zgomotos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțui2 sn [At: ALR I, 703/107 / Pl: ~e, ~uri / E: pvb țuțui4] (Mun; Trs) Leagăn în care se balansează cineva Si: (reg) țițeică1 (4), țuțuieică, țuțul (1), țuțulaică, țuțulig, țuțulină, țuțuluș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțui4 vtr [At: ALR I, 1 703/831 / V: ~ia / Pzi: țuțui / E: țuțu] (Olt; Mun) 1-2 A (se) da în leagăn Si: a (se) legăna, (reg) a (se) țuțula (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțuia1 [At: HELIADE, V. XXVI/5 / V: ~ui / Pzi: țuțui / E: țuțui1] (Reg) 1 vt A da formă ascuțită Si: a ascuți (1). 2 vr A se cocoța (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțuia2 v vz țuțui4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUȚUIA (-uiu) vb. refl. A se cucuia, a se cocoța: (bufnița) necăjită, se țuțuie pe coama unui zid (ODOB.) [țuțuiu].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
ȚUȚUIU (pl. -uiuri) sn. 🌐 = ȚUGUIU: o cascadă de piscuri și de ~ri se repede spre valea Prahovei (UR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
ȚUȚUI, țuțuiuri, s. n. (Reg.) Țugui. – Cf. țugui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚUȚUIA, țuțui, vb. I. Refl. A se cocoța. [Pr.: -țu-ia] – Din țuțui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚUȚUI, țuțuiuri, s. n. (Regional) Țugui. O cascadă de piscuri și de țuțuiuri se repede spre valea Prahovei. La TDRG. Opt opintele, Două scîrțîiele Și-un țuțui după ele (Plugul). GOROVEI, C. 297.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUȚUIA, țuțui, vb. I. Refl. (Regional) A se cocoța. Necăjită, se țuțuie pe coama unui zid. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțuiu n. 1. vârf, pisc; 2. moț de păr. [Ung. CSUCS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) țugúĭ n., pl. ĭe (rudă cu cucuĭ, gurguĭ, cu țaglă, țiglă, cu bg. cigulka, vioară [adică cu sunet „țuguĭat”], ș. a. Cp. și cu glugă, cĭocălăŭ și țuțuĭan). Vîrf, proeminență, înălțătură: țuguĭu uneĭ glugĭ, uneĭ căcĭulĭ, unuĭ stog, unuĭ acoperiș, unuĭ munte. – Și țuțuĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) țugúĭ și -ĭéz, a -á v. tr. (d. țuguĭ 1). Lungesc orĭ înalț în formă de țuguĭ: Țiganu îșĭ țuguĭase buzele de poftă privind friptura; a țuguĭa o casă, un cozonac. – Și țuțúĭ, cucuĭ, cocoț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) țuțúĭ și -ĭéz, V. țuguĭez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) țuțúĭ n., pl. e (d. țuguĭ). Țuguĭ. Nord. Aliment ĭute (stricat).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!țuțui (reg.) s. n., pl. țuțuiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!țuțuia (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. mă țuțui, 3 se țuțuie, 1 pl. ne țuțuiem; conj. prez. 1 sg. să mă țuțui, 3 să se țuțuie; imper. 2 sg. afirm. țuțuie-te; ger. țuțuindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țuțui (reg.) s. n., pl. țuțuiuri/țuțuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!țuțuia (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 se țuțuie/se țuțuiază, 1 pl. ne țuțuiem; conj. prez. 3 să se țuțuie/să se țuțuieze; ger. țuțuindu-se
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țuțui s. n., pl. țuțuiuri/țuțuie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țuțuia vb., ind. prez. 1 sg. țuțui/țuțuiez, 1 pl. țuțuiem; conj. prez. 3 sg. și pl. țuțuie/țuțuieze; ger. țuțuind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ȚUȚUI s. v. țugui, țuguitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚUȚUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țuțui s. v. ȚUGUI. ȚUGUITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
țuțui, țuțuiuri, s.n. (reg.) 1. țugui, vârf, pisc. 2. moț de păr. 3. cucui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țuțuia, țuțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țuțúi, țuțuie, (țuțulug), s.n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; țugui: „Pe cel țuțulug de piatră / Este o lespede lată / Și acolo stă o fată” (Memoria, 2001: 59). ■ (top.) Țuțuiul, deal (648 m) în apropiere de Sighet. ■ (onom.) Țuțui, Țuțuianu, nume de familie în jud. Maram. – Cf. țugui (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țuțui, țuțuie, (țuțulug), s.n. – Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; țugui: „Pe cel țuțulug de piatră / Este o lespede lată / Și acolo stă o fată” (Memoria, 2001: 59). ♦ (top.) Țuțuiul, deal (648 m) în apropiere de Sighet (Demeter, Marin, 1935). ♦ (onom.) Țuțui, Țuțuianu, nume de familie (14 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. țugui (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țuțui, -e, (țuțulug), s.n. – Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; țugui. Țuțuiul, (top.) deal (648 m.) în apropiere de Sighet (Demeter, Marin 1935). „Pe cel țuțulug de piatră / Este o lespede lată / Și acolo stă o fată” (Memoria 2001: 59). – Cf. țugui.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M78) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V105) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V105) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
țuțuia, țuțuiverb
-
- Necăjită, se țuțuie pe coama unui zid. La TDRG. DLRLC
-
- 2. A da formă ascuțită. MDA2sinonime: ascuți
etimologie:
- țuțui DEX '09 MDA2 DEX '98
țuțui, țuțuiurisubstantiv neutru
-
- O cascadă de piscuri și de țuțuiuri se repede spre valea Prahovei. La TDRG. DLRLC
- Opt opintele, Două scîrțîiele Și-un țuțui după ele (Plugul). GOROVEI, C. 297. DLRLC
-
- 2. Țurțan. MDA2sinonime: țurțan
- 3. Deal ascuțit și înalt. MDA2
- 4. Movilă țuguiată. MDA2
- A sta spânzurat (ca dracu) pe țuțuie = a sta pe vârfuri. MDA2
- 5. Parte ascuțită a unor obiecte (căciulă, încălțăminte etc.). MDA2
- 6. Umflătură la cap. MDA2sinonime: cucui
- 7. (În forma țurțui) Negel. MDA2sinonime: negel
-
- 11. Numele unui joc de copii cu arșice. MDA2
etimologie:
- țugui DEX '09 MDA2 DEX '98
țuțui, țuțuiuri / țuțui, țuțuiesubstantiv neutru
etimologie:
- țuțui MDA2
țuțui, țuțuiverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.