Definiția cu ID-ul 1222558:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țuțui2 sn [At: ALR I, 703/107 / Pl: ~e, ~uri / E: pvb țuțui4] (Mun; Trs) Leagăn în care se balansează cineva Si: (reg) țițeică1 (4), țuțuieică, țuțul (1), țuțulaică, țuțulig, țuțulină, țuțuluș.