9 definiții pentru țuguitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. -itură.

țuguitu sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 124/29 / Pl: ~ri / E: țuguia + -itură] (Rar) Țugui1 (6).

ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. -itură.

ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. Faptul de a prezenta un țugui; (concretizat) țugui. Pe un loc mai neted, vara înverzit, se ridică o bisericuță din grinzi de lemn încheiate, asemănătoare cu cele din Ardeal, dar fără mare țuguitură. CĂLINESCU, I. C. 46.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țuguitu (rar) (desp. -gu-i-) s. f., g.-d. art. țuguiturii; pl. țuguituri

țuguitu (rar) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. țuguiturii; pl. țuguituri

țuguitu s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. țuguiturii; pl. țuguituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚUGUITU s. țugui, (reg.) țuțui. (~ unui obiect.)

ȚUGUITU s. țugui, (reg.) țuțui. (~ unui obiect.)

Intrare: țuguitură
țuguitură substantiv feminin
  • silabație: țu-gu-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuguitu
  • țuguitura
plural
  • țuguituri
  • țuguiturile
genitiv-dativ singular
  • țuguituri
  • țuguiturii
plural
  • țuguituri
  • țuguiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuguitu, țuguiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Țugui, țuțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe un loc mai neted, vara înverzit, se ridică o bisericuță din grinzi de lemn încheiate, asemănătoare cu cele din Ardeal, dar fără mare țuguitură. CĂLINESCU, I. C. 46. DLRLC
    • diferențiere Faptul de a prezenta un țugui. DLRLC
etimologie:
  • Țuguia + sufix -itură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.