7 definiții pentru țuțulire
Explicative DEX
țâțula v vz țuțula
țuțula [At: TDRG / V: (reg) țâț~, ~li, lu~[1] / Pzi: țuțul / E: țuțu] 1-2 vtr (Reg) A (se) legăna. 3 vr A se da în scrânciob Si: a se balansa, (reg) a se țuțuliga. 4 vt (Ban; c. i. un copil mic) A legăna.
- Variantă neclară. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuțuli v vz țuțula
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍ȚUȚULA (-ul) vb. tr. Trans. (VIC.) (DENS.) A legăna [țuțul].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
Ortografice DOOM
țuțula vb., ind. prez. 1 sg. țuțul, 3 sg. țuțulă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ȚUȚULA vb. v. legăna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țuțula vb. v. LEGĂNA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: țuțulire
țuțulire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||