2 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMITERE, trimiteri, s. f. 1. Acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis1. ◊ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanță de judecată. 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate). 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimétere s. f.] – V. trimite.

trimitere sf [At: DRLU / V: ~met~, (înv) trăm~, tremet~ / Pl: ~ri / E: trimite] 1 Dispunere ca cineva să se ducă sau să fie dus undeva Si: (rar) trimis2 (1), (înv) trimițătură. 2 (Îs) ~ în judecată Intentare de proces. 3 Dispunere ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație Si: expediere. 4 (Jur; îe) A casa cu (sau fără) ~ A casa cu (sau fără) înaintarea cauzei în altă instanță de judecată. 5 Transmitere prin cineva a unor vești, porunci, salutări etc. 6 Dispunere ca un vehicul să plece cu o destinație precisă. 7 (Înv; ccr) Scrisoare. 8 Scrisoare (la purtător) prin care un medic sau o instituție recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt medic sau altei instituții (de obicei specializate). 9 Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, prin care se atrage atenția cititoruluiasupra unei completări, a unui comentariu sau care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare ori consultare. 10 Referire notată prin „vezi”, prin care se indică ceva (un cuvânt, dosar etc.) pentru confruntare sau consultare.

TRIMÍTERE, trimiteri, s. f. 1. Acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis1. ◊ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanță de judecată. 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate). 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimétere s. f.] – V. trimite.

TRIMÍTERE, trimiteri, s. f. Acțiunea de a trimite. 1. Poruncă, sfat, rugăminte, însărcinare dată cuiva de a pleca într-un anumit loc. 2. (Jur.; în expr.) Casare (a unei hotărîri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) rejudecare în fond. Trimitere în judecată = intentare de proces, dare în judecată. 3. Notă în josul paginii sau la finele unui studiu, care indică un text pentru confruntare sau consultare. – Variantă: trimétere s. f.

TRIMÍTERE ~i f. 1) v. A TRIMITE. 2) Indicație scrisă dată de o instituție medicală unui pacient pentru tratament sau pentru consultație (la o altă instituție sau la un medic specialist). 3) Notă bibliografică sau explicativă din josul unei pagini sau de la sfârșit. /v. a trimite

TRIMÉTE vb. III v. trimite.

TRIMÉTERE s. f. v. trimitere.

TRIMÍTE, trimít, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia. 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Var.: triméte vb. III] – Lat. tramittere.

trimite vt [At: PSALT. HUR. 121719 / V: ~mete, (îrg) trăm~, ~m' ăte, (înv) trămete, treimete, tremete, trem~ / Pzi: ~mit, (îrg) ~miț; Ps ~misei / E: ml tramittere] 1 (Șîf trimete) A dispune ca cineva să se ducă sau să fie dus undeva Si: (îvp) a mâna1. 2 (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) pe (sau în) cealaltă lume (sau în rai, la moarte) A omorî. 3 (Pop; îe) A ~ (pe cineva) de la coasă la secere A scăpa (pe cineva) de un rău și a-l face să dea de altul. 4 (Iuz; îe) A ~ (cuiva) martori A provoca (pe cineva) la duel. 5 (Pfm; îe) A fi (cineva) bun să-l trimiți după moarte Se zice despre un om leneș sau încet la treabă. 6 (Îe) A ~ (pe cineva) în judecată A intenta (cuiva) proces. 7 (Îe) A ~ (pe cineva) la închisoare sau, pop, la temniță, la ocnă, la sare A pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 8 (Îe) A ~ (pe cineva) în posesia unui lucru A pune (pe cineva) în posesia unui lucru. 9 (Înv) A elibera (din robie, dintr-o slujbă etc.). 10 (C. i. obiecte, scrisori etc.) A dispune să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație Si: a expedia. 11 (Reg; îe) A ~ izmene pe călător A expedia un lucru printr-o persoană nesigură. 12 A da drumul Si: a slobozi. 13 A dispune ca un vehicul să plece cu o destinație precisă. 14 (Înv; fig) A oferi. 15 (C. i. vești, porunci etc.) A transmite prin cineva. 16 (Îe) A ~ (cuiva) sănătate Aura (cuiva) sănătate prin intermediul altcuiva. 17 (În credințele mistice; în legătură cu o divinitate, cu forțe supranaturale etc.; c. i. fenomene ale naturii, întâmplări nefaste sau evenimente plăcute) A face să se arate, să se manifeste. 18 A da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă Si: a îndruma. 19 A alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ Si: a delega. 20 (Fam; cu determinări locale) A înjura pe cineva.

TRIMÍTE, trimit, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia. 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Var.: triméte vb. III] – Lat. tramittere.

TRIMÍTE, trimít, vb. III. Tranz. 1. (Și în forma trimete) A dispune (printr-un ordin sau printr-o rugăminte) ca cineva să se ducă undeva. Talpa-iadului, cum aude despre această minunăție, trimite slujnica degrabă să-i cheme femeia. CREANGĂ, P. 96. În zadar ca s-o mai cate tu trimiți în lume crainic. EMINESCU, O. I 83. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139. Am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită pețitori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447. (Absol.) Auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1. Am trimis după doctor. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Expr. (Familiar) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau în rai) = a ucide. Oricum a fi, sînt sigur că te trimit în rai cu cerga-n cap. ALECSANDRI, T. I 206. A trimite (pe cineva) la plimbare = a nu sta de vorbă cu cineva, a refuza o convorbire cu cineva; a da pe ușă afară, p. ext. a concedia din slujbă. A fost prins și trimis la plimbare. PAS, Z. I 286. A trimite (pe cineva) la dracul (sau de la dracul la tată-său) v. drac (1). A trimite (pe cineva) în gura tunului v. gură (II 2). A trimite (pe cineva) la urmă = a trimite pe cineva (escortat de forța publică) la locul de unde este originar. Guvernul găsise mijlocul să scape de unii dintre muncitorii care se bucurau de încrederea tovarășilor lor și erau mai hotărîți în luptă: îi trimetea la «urmă». PAS, Z. IV 216. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) proces. A trimite (pe cineva) la închisoare (la temniță, la ocnă sau la sare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. Tîlharii au fost trimiși la sare. PAS, Z. I 162. Nu era vorbă de nimic altă decît de a trimite la ocnă pe șese beceri. NEGRUZZI, S. I 287. ♦ A dispune ca un vehicul să plece cu o destinație precisă. Dacă vrea boierul să mergem la dînsul, apoi să trimeată căruța după noi. SBIERA, P. 264. Îndată le-au trimes un caic spre ajutor. DRĂGHICI, R. 11. 2. A delega, a alege (într-un organ reprezentativ sau de conducere). Alegerile vor da putința maselor să trimită în fruntea organelor locale ale puterii de stat zeci și zeci de mii de gospodari pricepuți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2797. 3. A îndrepta (pe cineva) să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. Mi-aș permite asemenea să trimit pe d. Panu la articolul meu «Mișcarea literară și științifică». GHEREA, ST. CR. III 152. 4. (În credințele mistice, despre divinități sau alte forțe supranaturale) A face să vie, să se arate, să se manifeste. El pricepe visul că-i trimis de la profet. EMINESCU, O. I 144. Dumnezeu... a trimis ploaie și vînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o destinație anumită. V. expedia. Trimit banii, cu care n-am ce face, pe două adrese cunoscute. CAMIL PETRESCU, U. N. 380. Plecă și-mi trimise o cafea cu lapte și două cornuri. DELAVRANCEA, H. T. 67. Îmi trimisese drăguța doi cozonaci calzi de paști. ALECSANDRI, T. I 382. Măi bădiță, de departe, Mai trimite-mi cîte-o carte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. ◊ Fig. Ea-i trimite un zîmbet discret de prietenie și de încurajare. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. Cucule, pasere sură, Să nu-mi cînți pe arătură, Ci să-i cînți mîndrei pe șură, Să-mi trimit-un pic de gură. HODOȘ, P. P. 41. Măi bădiță, bădișor, Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor. JARNÍK-BÎRSEAMU, D. 116. 6. Fig. A transmite prin cineva vești, porunci; a face cuiva o comunicare prin cineva. Vorbă mi-a trimis mîndra Să mă mai duc pe la ea. ANT. LIT. POP. I 148. ◊ Expr. A trimite (cuiva) sănătate = a ura (cuiva) sănătate prin intermediul altuia. – Prez. ind. și: (regional) trimíț (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 405). – Forme gramaticale: perf. s. trimisei, part. trimis. - Variante: triméte, trămíte (ODOBESCU, S. II 511) vb. III.

trimíte în loc. vb. a trimite pe cineva după țigări1. (arg. stud.) A se dovedi superior cuiva ◊ „La comunicarea de azi, X l-a trimis după țigări pe Y.”2. (arg. sportiv) A dribla un jucător cu mingea ◊ „X a trimis după țigări fundașul central.” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)

A TRIMÍTE trimít tranz. 1) (persoane) A face să se ducă (printr-o rugăminte, hotărâre sau dispoziție). ~ după apă. ~ la învătătură.~ (pe cineva) pe lumea cealaltă (sau în rai) a ucide; a omorî. ~ (pe cineva) în judecată a da în judecată; a intenta un proces împotriva cuiva. 2) (persoane) A face să se adreseze (la o sursă oarecare). ~ la un articol de revistă. 3) (obiecte) A face să ajungă la destinație (pe o cale anumită sau prin intermediul cuiva); a expedia. ~ un colet prin poștă. 4) (despre divinități) A face să apară în mod miraculos. /<lat. tramittere

trimite (trimete) v. 1. a ordona cuiva să meargă undeva: a trimite copiii la școală; 2. a dispune ca un lucru să fie transportat undeva: a trimite o scrisoare. [Vechiu-rom. trămeate = lat. TRAMITTERE].

trimét, -més, a -méte v. tr. (vechĭ tremet, tremit, trimit și trămet, d. lat. tramĭtto, -mĭttĕre, din trans, dincolo, și mítto, trimet; it. traméttere, pv. trametre.Să trimeată. V. transmít. Poruncesc să se ducă undeva: a trimete copiiĭ la școală, sluga în tîrg. Poruncesc să fie dus, expediez: a trimete vitele la păscut, scrisorile la poștă, darurĭ cuĭva. Fig. A trimete pe lumea cea-laltă (Iron.), a ucide. A trimete la plimbare (Iron.), a congedia, a spune să plece, a alunga. A trimete după cineva, a trimete să-l cheme. A trimete vorbă, a trimete pe cineva să-ĭ spună cuĭva ceva, a-ĭ comunica. – În vest -meț, să trimeață, în nord -măt, să -mată. Vechĭ trimeș, trimiș, azĭ numaĭ trimeséĭ. Part. fem. trimeasă, în nord -masă, fals -mesă, precum e fals azĭ și trimit, care e un neol. după admit.

arată toate definițiile

Intrare: trimitere
trimitere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimitere
  • trimiterea
plural
  • trimiteri
  • trimiterile
genitiv-dativ singular
  • trimiteri
  • trimiterii
plural
  • trimiteri
  • trimiterilor
vocativ singular
plural
trimetere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimetere
  • trimeterea
plural
  • trimeteri
  • trimeterile
genitiv-dativ singular
  • trimeteri
  • trimeterii
plural
  • trimeteri
  • trimeterilor
vocativ singular
plural
trămitere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trămitere
  • trămiterea
plural
  • trămiteri
  • trămiterile
genitiv-dativ singular
  • trămiteri
  • trămiterii
plural
  • trămiteri
  • trămiterilor
vocativ singular
plural
Intrare: trimite
verb (VT624)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trimite
  • trimitere
  • trimis
  • trimisu‑
  • trimițând
  • trimițându‑
singular plural
  • trimite
  • trimiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trimit
  • trimiț
(să)
  • trimit
  • trimiț
  • trimiteam
  • trimisei
  • trimisesem
a II-a (tu)
  • trimiți
(să)
  • trimiți
  • trimiteai
  • trimiseși
  • trimiseseși
a III-a (el, ea)
  • trimite
(să)
  • trimi
  • trimiță
  • trimitea
  • trimise
  • trimisese
plural I (noi)
  • trimitem
(să)
  • trimitem
  • trimiteam
  • trimiserăm
  • trimiseserăm
  • trimisesem
a II-a (voi)
  • trimiteți
(să)
  • trimiteți
  • trimiteați
  • trimiserăți
  • trimiseserăți
  • trimiseseți
a III-a (ei, ele)
  • trimit
(să)
  • trimi
  • trimiță
  • trimiteau
  • trimiseră
  • trimiseseră
verb (VT624)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trămite
  • trămitere
  • trămis
  • trămisu‑
  • trămițând
  • trămițându‑
singular plural
  • trămite
  • trămiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trămit
  • trămiț
(să)
  • trămit
  • trămiț
  • trămiteam
  • trămisei
  • trămisesem
a II-a (tu)
  • trămiți
(să)
  • trămiți
  • trămiteai
  • trămiseși
  • trămiseseși
a III-a (el, ea)
  • trămite
(să)
  • trămi
  • trămiță
  • trămitea
  • trămise
  • trămisese
plural I (noi)
  • trămitem
(să)
  • trămitem
  • trămiteam
  • trămiserăm
  • trămiseserăm
  • trămisesem
a II-a (voi)
  • trămiteți
(să)
  • trămiteți
  • trămiteați
  • trămiserăți
  • trămiseserăți
  • trămiseseți
a III-a (ei, ele)
  • trămit
(să)
  • trămi
  • trămiță
  • trămiteau
  • trămiseră
  • trămiseseră
verb (VT630)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trimete
  • trimetere
  • trimes
  • trimesu‑
  • trimețând
  • trimețându‑
singular plural
  • trimete
  • trimeteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trimet
(să)
  • trimet
  • trimeteam
  • trimesei
  • trimesesem
a II-a (tu)
  • trimeți
(să)
  • trimeți
  • trimeteai
  • trimeseși
  • trimeseseși
a III-a (el, ea)
  • trimete
(să)
  • trimea
  • trimeață
  • trimetea
  • trimese
  • trimesese
plural I (noi)
  • trimetem
(să)
  • trimetem
  • trimeteam
  • trimeserăm
  • trimeseserăm
  • trimesesem
a II-a (voi)
  • trimeteți
(să)
  • trimeteți
  • trimeteați
  • trimeserăți
  • trimeseserăți
  • trimeseseți
a III-a (ei, ele)
  • trimet
(să)
  • trimea
  • trimeață
  • trimeteau
  • trimeseră
  • trimeseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trimitere trimetere trămitere

  • 1. Acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trimis (trimitere)
    • 1.1. Poruncă, sfat, rugăminte, însărcinare dată cuiva de a pleca într-un anumit loc.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Trimitere în judecată = intentare a unui proces.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Casare (a unei hotărâri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanță de judecată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi trimite
    surse: DEX '98 DEX '09

trimite trămite trimete

  • 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Talpa-iadului, cum aude despre această minunăție, trimite slujnica degrabă să-i cheme femeia. CREANGĂ, P. 96.
      surse: DLRLC
    • În zadar ca s-o mai cate tu trimiți în lume crainic. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139.
      surse: DLRLC
    • Am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită pețitori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447.
      surse: DLRLC
    • absolut Auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1.
      surse: DLRLC
    • absolut Am trimis după doctor. NEGRUZZI, S. I 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = omorî ucide
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Oricum a fi, sînt sigur că te trimit în rai cu cerga-n cap. ALECSANDRI, T. I 206.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A trimite (pe cineva) la plimbare = a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie familiar A trimite (pe cineva) la plimbare = a concedia (pe cineva) din serviciu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: concedia attach_file un exemplu
      exemple
      • A fost prins și trimis la plimbare. PAS, Z. I 286.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie familiar A trimite (pe cineva) la dracul (sau de la dracul la tată-său).
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie familiar A trimite (pe cineva) în gura tunului.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie familiar A trimite (pe cineva) la urmă = a trimite pe cineva (escortat de forța publică) la locul de unde este originar.
      exemple
      • Guvernul găsise mijlocul să scape de unii dintre muncitorii care se bucurau de încrederea tovarășilor lor și erau mai hotărîți în luptă: îi trimetea la «urmă». PAS, Z. IV 216.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie familiar A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.8. expresie familiar A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare, la sare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tîlharii au fost trimiși la sare. PAS, Z. I 162.
        surse: DLRLC
      • Nu era vorbă de nimic altă decît de a trimite la ocnă pe șese beceri. NEGRUZZI, S. I 287.
        surse: DLRLC
    • 1.9. A dispune ca un vehicul să plece cu o destinație precisă.
      exemple
      • Dacă vrea boierul să mergem la dînsul, apoi să trimeată căruța după noi. SBIERA, P. 264.
        surse: DLRLC
      • Îndată le-au trimes un caic spre ajutor. DRĂGHICI, R. 11.
        surse: DLRLC
  • 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Alegerile vor da putința maselor să trimită în fruntea organelor locale ale puterii de stat zeci și zeci de mii de gospodari pricepuți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2797.
      surse: DLRLC
  • 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mi-aș permite asemenea să trimit pe d. Panu la articolul meu «Mișcarea literară și științifică». GHEREA, ST. CR. III 152.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • El pricepe visul că-i trimis de la profet. EMINESCU, O. I 144.
      surse: DLRLC
    • Dumnezeu... a trimis ploaie și vînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186.
      surse: DLRLC
  • 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: expedia attach_file 7 exemple
    exemple
    • Trimit banii, cu care n-am ce face, pe două adrese cunoscute. CAMIL PETRESCU, U. N. 380.
      surse: DLRLC
    • Plecă și-mi trimise o cafea cu lapte și două cornuri. DELAVRANCEA, H. T. 67.
      surse: DLRLC
    • Îmi trimisese drăguța doi cozonaci calzi de paști. ALECSANDRI, T. I 382.
      surse: DLRLC
    • Măi bădiță, de departe, Mai trimite-mi cîte-o carte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117.
      surse: DLRLC
    • figurat Ea-i trimite un zîmbet discret de prietenie și de încurajare. VLAHUȚĂ, O. A. III 65.
      surse: DLRLC
    • figurat Cucule, pasere sură, Să nu-mi cînți pe arătură, Ci să-i cînți mîndrei pe șură, Să-mi trimit-un pic de gură. HODOȘ, P. P. 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Măi bădiță, bădișor, Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor. JARNÍK-BÎRSEAMU, D. 116.
      surse: DLRLC
  • 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vorbă mi-a trimis mîndra Să mă mai duc pe la ea. ANT. LIT. POP. I 148.
      surse: DLRLC
    • 6.1. expresie A trimite (cuiva) sănătate = a ura (cuiva) sănătate prin intermediul altuia.
      surse: DLRLC

etimologie: