TRIMITERE, trimiteri, s. f. Acțiunea de a trimite. 1. Poruncă, sfat, rugăminte, însărcinare dată cuiva de a pleca într-un anumit loc. 2. (Jur.; în expr.) Casare (a unei hotărîri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) rejudecare în fond. Trimitere în judecată = intentare de proces, dare în judecată. 3. Notă în josul paginii sau la finele unui studiu, care indică un text pentru confruntare sau consultare. – Variantă: trimetere s. f.