3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție. ♦ Interpretare. – V. traduce.

TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție. ♦ Interpretare. – V. traduce.

traducere sf [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / V: (înv) trăd~ / Pl: ~ri / E: traduce] 1 Transpunere (în scris sau oral) a unei fraze, a unui text, a unei cărți dintr-o limbă în alta Si: tradus1, translație (1), (îvp) tălmăcire (1), (înv) tălmăcitură (1), tâlcovanie (2), tâlcuială, tâlcuire (4), traducție (1), (îvr) tălmăcit1, trăducăciune (1), transportare (2). 2 (Ccr) Scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta Si: (înv) traducție (2). 3 (Fig) Reprezentare a ceva într-o altă formă (cu ajutorul artei) Si: interpretare. 4 (Fig) Transpunere pe alt plan. 5 (Fig; șîs ~ în viață) Punere în aplicare (a unui principiu, a unui plan) Si: înfăptuire, realizare. 6 Manifestare. 7 (Pfm) Înșelare (în dragoste). 8 (Fiz) Transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric), în vederea transmisiunii informației asociate acestora.

TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei. 1. Transpunere dintr-o limbă în alta, tălmăcire; (concretizat) scriere, volum cuprinzînd o astfel de transpunere. Pe o etajeră se găseau și unele traduceri din Maiakovski. STANCU, U.R.S.S. 53. Pînă atunci mai bine să-ți ajut la traducerea ta. C. PETRESCU, C. V. 175. Se puse [Eliad] a ne arăta mlădierea limbii prin traduceri din Lamartine. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Traducere liberă v. liber1 (2). Traducere juxtaliniară v. juxtaliniar. 2. Interpretare. [Cîinele] răspunde cu vorbe, dar aceste vorbe pot fi, de cele mai multe ori, și traducerea atitudinii – privirilor și gesturilor lui – de cătră fetiță. IBRĂILEANU, S. 9.

TRADÚCERE s.f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♦ Interpretare. [< traduce].

TRADÚCERE s. f. acțiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ◊ interpretare. (< traduce)

TRADÚCERE ~i f. Text sau lucrare tradusă dintr-o limbă în alta. /v. a traduce

TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A da corespondentul unui cuvânt într-o altă limbă, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A transpune un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu mijloace artistice). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A avea ca efect, a se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

traduce [At: (a. 1794) IORGA, S. D. XIII, 17 / Pzi: ~uc; Ps: ~usei, Par ~us; Imt ~du / E: lat traducere, fr traduire] 1 vt A transpune (în scris sau oral) un cuvânt, un text, o frază, o carte dintr-o limbă în alta Si: a transla (1), (îvp) a tălmăci (1), (îrg) a tâlcui (4), (înv) a întraduce, a transporta (6). 2 vt (Spc) A transpune un text telegrafic după semnalele recepționate. 3 vt (Fig) A reprezenta ceva într-o altă formă (cu ajutorul artei). 4 vt (Fig) A transpune pe alt plan. 5 vt (Fig; șîe a ~ în viață) A pune în aplicare (un principiu, un plan) Si: a înfăptui, a realiza. 6-7 vtr A (se) manifesta. 8 vt (Pfm) A înșela (în dragoste). 9 vt (Teh) A face o traducere (8). 10 vt (Îvr) A transfera (1). 11 vt (Iuz; șîe a ~ pe cineva în fața justiției) A deferi justiției. 12 vt (Teh) A transmite (7).

trăducere sf vz traducere

TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la un text, p. ext. la autorul lui) A reda, a transpune în altă limbă; a tălmăci. Cea mai mare parte din opera lui Leonov a fost tradusă în engleză și franceză, în germană și chineză, în polonă și cehă. STANCU, U.R.S.S. 15. Căpătase pe ascuns operele lui Volney și le traduse în limba turcă. BART, S. M. 25. Am început să traduc descrierea stepei malorosiene. ODOBESCU, S. III 20. ◊ Absol. Aleseră din repertoriul francez și german acele ce le părură mai lesnicioase, mai potrivite cu puterea noilor actori și, traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343. 2. Fig. (Mai ales cu privire la abstracte) A reda, a reprezenta, a exprima (de obicei cu ajutorul artei). Păsărelele «întrebară toate deodată» pe Lizuca ce caută în pădure, este o metaforă pentru a traduce ciripitul lor, care seamănă în adevăr cu o intonație de întrebare. IBRĂILEANU, S. 13. Arta germană, întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte, a știut să traducă cu penelul ideile care se rezumă în legendara vînătoare. ODOBESCU, S. III 60. ♦ Refl. A se manifesta. Turburările fiziologice despre care am vorbit se traduc prin turburări importante în dezvoltarea plantelor. SĂVULESCU, M. U. I 151. 3. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. ♦ A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.

TRADÚCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin artă). 3. A înfăptui, a pune în practică. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. [P.i. tradúc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].

TRADÚCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ◊ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin artă). 3. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată. 6. (fam.) a înșela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, după fr. traduire)

interpretariát-tradúcere s. n. Activitatea celui care face traduceri, inclusiv simultane ◊ „De altfel, în noile planuri de învățământ, am propus ca după trunchiul comun (anul I și II) studenții să se specializeze în literatură, în limbă sau în interpretariat-traducere, în funcție de viitoarea lor profesiune.” Sc. 17 II 74 p. 4 (din interpretariat + traducere)

A TRADÚCE tradúc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limbă în alta), încercând realizarea echivalenței de sens și de valoare; a tălmăci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili întocmai pe baza semnalelor recepționate. 3) fig. A reda în altă formă sau cu alte mijloace (decât cele inițiale); a transpune. ◊ ~ în viață a înfăptui în practică. ~ (pe cineva) în fața justiției a aduce (pe cineva) în fața instanțelor judecătorești; a deferi justiției. /<lat. traducere, fr. traduire

traduce v. 1. a face să treacă o operă dintr’o limbă într’altă: a traduce un autor grec în românește; 2. fig. a explica, a interpreta: nu traduci bine cugetarea mea; 3. a chema în judecată: a traduce în justiție.

*tradúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. tra-dúcere, a conduce dincolo; fr. traduire, a traduce. V. duc). Trec dintr’o limbă într’alta: poetu Cojbuc a tradus în versurĭ Eneida de pe latinește pe românește. Aduc la judecată: a traduce pe cineva înaintea justițiiĭ. Arăt, exprim: îmĭ traduc sentimentele pe hîrtie. Fam. Amăgesc, înșel: așa e că te-a tradus bine?

*traducțiune f. (lat. tradúctio, -ónis. V. de-ducțiune). Acțiunea de a traduce; lucru tradus: a citi o traducțiune, a citi Iliada în traducțiune. – Și -úcție, dar ob. -úcere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri

tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri

arată toate definițiile

Intrare: traducere
traducere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traducere
  • traducerea
plural
  • traduceri
  • traducerile
genitiv-dativ singular
  • traduceri
  • traducerii
plural
  • traduceri
  • traducerilor
vocativ singular
plural
Intrare: traduce
verb (VT643)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • traduce
  • traducere
  • tradus
  • tradusu‑
  • traducând
  • traducându‑
singular plural
  • tradu
  • traduce
  • traduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • traduc
(să)
  • traduc
  • traduceam
  • tradusei
  • tradusesem
a II-a (tu)
  • traduci
(să)
  • traduci
  • traduceai
  • traduseși
  • traduseseși
a III-a (el, ea)
  • traduce
(să)
  • tradu
  • traducea
  • traduse
  • tradusese
plural I (noi)
  • traducem
(să)
  • traducem
  • traduceam
  • traduserăm
  • traduseserăm
  • tradusesem
a II-a (voi)
  • traduceți
(să)
  • traduceți
  • traduceați
  • traduserăți
  • traduseserăți
  • traduseseți
a III-a (ei, ele)
  • traduc
(să)
  • tradu
  • traduceau
  • traduseră
  • traduseseră
Intrare: trăducere
trăducere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)