Din totalul de 26 sunt afișate 20 definiții pentru traduce, traducere   conjugări / declinări

TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție. ♦ Interpretare. – V. traduce.

TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție. ♦ Interpretare. – V. traduce.

TRADÚCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei. 1. Transpunere dintr-o limbă în alta, tălmăcire; (concretizat) scriere, volum cuprinzînd o astfel de transpunere. Pe o etajeră se găseau și unele traduceri din Maiakovski. STANCU, U.R.S.S. 53. Pînă atunci mai bine să-ți ajut la traducerea ta. C. PETRESCU, C. V. 175. Se puse [Eliad] a ne arăta mlădierea limbii prin traduceri din Lamartine. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Traducere liberă v. liber1 (2). Traducere juxtaliniară v. juxtaliniar. 2. Interpretare. [Cîinele] răspunde cu vorbe, dar aceste vorbe pot fi, de cele mai multe ori, și traducerea atitudinii – privirilor și gesturilor lui – de cătră fetiță. IBRĂILEANU, S. 9.

tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri

tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri

TRADÚCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, traducție, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ dintr-o limbă în alta.) 2. (concr.) tălmăcire, transpunere, versiune. (O ~ reușită din engleză.)

TRADÚCERE s.f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♦ Interpretare. [< traduce].

TRADÚCERE s. f. acțiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ◊ interpretare. (< traduce)

TRADÚCERE ~i f. Text sau lucrare tradusă dintr-o limbă în alta. /v. a traduce

TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A da corespondentul unui cuvânt într-o altă limbă, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A transpune un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu mijloace artistice). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A avea ca efect, a se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la un text, p. ext. la autorul lui) A reda, a transpune în altă limbă; a tălmăci. Cea mai mare parte din opera lui Leonov a fost tradusă în engleză și franceză, în germană și chineză, în polonă și cehă. STANCU, U.R.S.S. 15. Căpătase pe ascuns operele lui Volney și le traduse în limba turcă. BART, S. M. 25. Am început să traduc descrierea stepei malorosiene. ODOBESCU, S. III 20. ◊ Absol. Aleseră din repertoriul francez și german acele ce le părură mai lesnicioase, mai potrivite cu puterea noilor actori și, traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343. 2. Fig. (Mai ales cu privire la abstracte) A reda, a reprezenta, a exprima (de obicei cu ajutorul artei). Păsărelele «întrebară toate deodată» pe Lizuca ce caută în pădure, este o metaforă pentru a traduce ciripitul lor, care seamănă în adevăr cu o intonație de întrebare. IBRĂILEANU, S. 13. Arta germană, întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte, a știut să traducă cu penelul ideile care se rezumă în legendara vînătoare. ODOBESCU, S. III 60. ♦ Refl. A se manifesta. Turburările fiziologice despre care am vorbit se traduc prin turburări importante în dezvoltarea plantelor. SĂVULESCU, M. U. I 151. 3. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. ♦ A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.

tradúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tradúc, 1 pl. tradúcem, 2 pl. tradúceți, perf. s. 1 sg. traduséi, 1 pl. tradúserăm; imper. 2 sg. tradú, neg. nu tradúce; part. tradús

tradúce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tradúc, perf. s. 1 sg. tradúsei, 1 pl. tradúserăm; part. tradús

TRADÚCE vb. a tălmăci, a transpune, (livr.) a transla, (înv. și reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.)

TRADÚCE vb. v. exprima, înfățișa, manifesta, reda, reprezenta.

TRADÚCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin artă). 3. A înfăptui, a pune în practică. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. [P.i. tradúc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].

TRADÚCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ◊ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin artă). 3. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată. 6. (fam.) a înșela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, după fr. traduire)

tradúce (-c, -ús), vb.1. A tălmăci, a tîlcui. – 2. (Familiar) A înșela, a trăda un bărbat de către o femeie. – Lat. traducere (sec. XIX), conjugat ca a duce.Der. traducere, s. f.; traducător, s. m.; traducătoare, s. f.; traductibil, adj.; intraductibil, adj.

A TRADÚCE tradúc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limbă în alta), încercând realizarea echivalenței de sens și de valoare; a tălmăci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili întocmai pe baza semnalelor recepționate. 3) fig. A reda în altă formă sau cu alte mijloace (decât cele inițiale); a transpune. ◊ ~ în viață a înfăptui în practică. ~ (pe cineva) în fața justiției a aduce (pe cineva) în fața instanțelor judecătorești; a deferi justiției. /<lat. traducere, fr. traduire