traducere sf [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / V: (înv) trăd~ / Pl: ~ri / E: traduce] 1 Transpunere (în scris sau oral) a unei fraze, a unui text, a unei cărți dintr-o limbă în alta Si: tradus¹, translație (1), (îvp) tălmăcire (1), (înv) tălmăcitură (1), tâlcovanie (2), tâlcuială, tâlcuire (4), traducție (1), (îvr) tălmăcit¹, trăducăciune (1), transportare (2). 2 (Ccr) Scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta Si: (înv) traducție (2). 3 (Fig) Reprezentare a ceva într-o altă formă (cu ajutorul artei) Si: interpretare. 4 (Fig) Transpunere pe alt plan. 5 (Fig; șîs ~ în viață) Punere în aplicare (a unui principiu, a unui plan) Si: înfăptuire, realizare. 6 Manifestare. 7 (Pfm) Înșelare (în dragoste). 8 (Fiz) Transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric), în vederea transmisiunii informației asociate acestora.

TRADUCERE, traduceri, s. f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei. 1. Transpunere dintr-o limbă în alta, tălmăcire; (concretizat) scriere, volum cuprinzînd o astfel de transpunere. Pe o etajeră se găseau și unele traduceri din Maiakovski. STANCU, U.R.S.S. 53. Pînă atunci mai bine să-ți ajut la traducerea ta. C. PETRESCU, C. V. 175. Se puse [Eliad] a ne arăta mlădierea limbii prin traduceri din Lamartine. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Traducere liberă v. liber¹ (2). Traducere juxtaliniară v. juxtaliniar. 2. Interpretare. [Cîinele] răspunde cu vorbe, dar aceste vorbe pot fi, de cele mai multe ori, și traducerea atitudinii – privirilor și gesturilor lui – de cătră fetiță. IBRĂILEANU, S. 9.

TRADUCERE s.f. Acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzînd o transpunere dintr-o limbă în alta. ♦ Interpretare. [< traduce].

TRADUCERE s. f. acțiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ◊ interpretare. (< traduce)

TRADUCERE ~i f. Text sau lucrare tradusă dintr-o limbă în alta. /v. a traduce

trăducere sf vz traducere

interpretariat-traducere s. n. Activitatea celui care face traduceri, inclusiv simultane ◊ „De altfel, în noile planuri de învățământ, am propus ca după trunchiul comun (anul I și II) studenții să se specializeze în literatură, în limbă sau în interpretariat-traducere, în funcție de viitoarea lor profesiune.” Sc. 17 II 74 p. 4 (din interpretariat + traducere)

*traducțiune f. (lat. tradúctio, -ónis. V. de-ducțiune). Acțiunea de a traduce; lucru tradus: a citi o traducțiune, a citi Iliada în traducțiune. – Și -úcție, dar ob. -úcere.

traducere s. f., g.-d. art. traducerii; pl. traduceri

traducere s. f., g.-d. art. traducerii; pl. traduceri

traducere s. f., g.-d. art. traducerii; pl. traduceri

TRADUCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, traducție, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ dintr-o limbă în alta.) 2. (concr.) tălmăcire, transpunere, versiune. (O ~ reușită din engleză.)

TRADUCERE s. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, traducție, tălmăcitură, tîlcuială, tîlcuire. (~ dintr-o limbă în alta.) modificată

TRADUCERE s. f. (< traduce < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre): 1. transpunere a unui text, a unei fraze, a unui cuvânt dintr-o limbă în altă limbă; tălmăcire. 2. transpunere a unui cuvânt compus dintr-o limbă într-o altă limbă printr-o perifrază sau printr-o unitate frazeologică, ca de exemplu: rom. purtător de cuvânt este o traducere după fr. porte-parole; rom. practică pedagogică, după rus. pedpraktika; rom. fată în casă, după germ. Hausmädchen; rom. grădiniță de copii, după germ. Kindergarten; rom. cuvânt înainte după fr. avant-propos, rom. sfârșit de săptămână, după fr. fin de semaine, iar acesta după engl. weekend; rom. scurt de vedere („miop”), după germ. kurzsichtig; rom. aprindere de plămâni („pneumonie”), după germ. Lungenentzündung; rom. drum de țară („șosea”), după germ. Landstrasse etc. ◊ ~ automată: t. cu ajutorul unui calculator electronic pe baza formalizării intuiției traducătorului uman (se stabilesc regulile analizei limbii din care se traduce și ale sintezei limbii în care se traduce, iar regulile de corespondență se organizează într-o succesiune de operații simple, descrise riguros). ◊ ~ liberă: t. în care regulile sunt foarte greu de formalizat (spre deosebire de traducerea automată).