REDA, redau, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

reda vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~u / E: re¹- + da după fr redonner] 1 A da din nou Si: a restitui. 2 (Fig) A exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice Si: a reproduce (2).

REDA, redau, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Re¹- + da (după fr. redonner).

REDA, redau, vb. I. Tranz. 1. A da din nou (cuiva) un lucru, o situație etc. pe care le-a mai avut; a restitui. Voi reda bietei Olimpia libertatea ei. CĂLINESCU, E. O. I 99. Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău. EMINESCU, O. I 212. De picioare-l descurcați, De mîini îl dezlegați, Puterea să i-o redați. TEODORESCU, P. P. 383. 2. Fig. A exprima (un fapt, un sentiment etc.) prin viu grai, prin scris sau prin mijloace artistice; a reproduce. Poeții au reușit să redea sentimentele cele mai scumpe poporului. BENIUC, P. 84.

REDA, redau, vb. I. Tranz. A da² din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Din re- + da (dupa fr. redonner).

REDA vb. I. tr. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație; a restitui. 2. (Fig.) A reprezenta, a exprima, a reproduce. [P.i. redau. [< re- + da, după fr. redonner].

REDA vb. tr. 1. a da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. (fig.) a exprima ceva prin diverse mijloace artistice, a descrie; a reproduce. (după fr. redonner)

A REDA redau tranz. 1) (un obiect oarecare) A da din nou; a restitui; a înapoia; a întoarce. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alt mijloc (artistic); a zugrăvi; a exprima; a reflecta. Cartea redă zbuciumul autorului. /re- + a da

redà v. 1. a da iar; 2. a reproduce: această copie redă bine originalul; 3. a traduce: a reda o cugetare într’un mod literar.

*redáŭ, a -dá v. tr. (re- și daŭ, după fr. rendre și redonner. – Se conj. ca daŭ). Daŭ înapoĭ, daŭ ĭar: odihna ĭ-a redat sănătatea. Reproduc, exprim: această copie redă exact originalu. Traduc: această ideĭe e redată exact în text.

reda² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redau, 2 sg. redai, 3 sg. redă, imperf. 1 redam, (rar) perf. s. 1 pl. redarăm, m.m.c.p. 1 sg. redasem, 1 pl. redaserăm; conj. prez. 1 sg. să redau, 3 să redea; imper. 2 sg. afirm. redă

reda¹ (a ~) (a da din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redau, 2 sg. redai, 3 sg. redă, 1 pl. redăm, 2 pl. redați, imperf. 1 redădeam, perf. s. 1 pl. redădurăm, m.m.c.p. 1 sg. redădusem, 1 pl. redăduserăm; conj. prez. 1 sg. să redau, 3 să redea; imper. 2 sg. afirm. redă

!reda¹ (a ~) (a da din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redau, 1 pl. redăm, 2 pl. redați, imperf. 3 sg. redădea, m.m.c.p. 1 sg. redădusem, 1 pl. redăduserăm; conj. prez. 3 să redea; imper. neg. 2 sg. nu reda

reda² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redau, 1 pl. redăm, 2 pl. redați, imperf. 3 sg. reda, m.m.c.p. 1 sg. redasem, 1 pl. redaserăm; conj. prez. 3 să redea; imper. neg. 2 sg. nu reda

reda vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redau, imperf. 3 sg. reda; conj. prez. 3 sg. și pl. redea

REDA vb. 1. v. înapoia. 2. v. reproduce. 3. v. reprezenta. 4. v. descrie. 5. a exprima, a înfățișa, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.)

REDA vb. 1. a înapoia, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 2. a cita, a reproduce. (Îi ~ întocmai vorbele.) 3. a arăta, a înfățișa, a reprezenta. (Ce ~ acest tablou?) 4. a descrie, a expune, a înfățișa, a prezenta, a zugrăvi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ într-o nuvelă viața de la țară.) 5. a exprima, a înfățișa, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.)

Vare, redde mihi legiones! (lat. „Varus, redă-mi legiunile!”) – Istoricul Suetoniu povestește în Viața lui August (XXIII), că generalul Quintilius Varus a suferit o grea înfrîngere în Germania, în anul 6 al erei noastre. Cele trei vestite legiuni ale lui au fost atrase în defileul de la Teutberg și nimicite. Varus s-a sinucis din desperare. Vestea acestui dezastru l-a copleșit pe împăratul August, care mult timp repeta cu amărăciune: „ Varus, dă-mi legiunile înapoi!” E o expresie care exprimă regretul pentru o pierdere de neuitat. IST.