8 intrări

school Articole pe această temă:

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. (Înv. și pop.) Han (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ (Fam.) Dracul, naiba. – Han1 + tătar.

TĂTÁR, -Ă, tătari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Tatarstan sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni ale Rusiei, Ucrainei etc. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă din statul și mai târziu din hanatele formate în urma cuceririlor lui Genghis-han și ale urmașilor săi, invadând în sec. XIII centrul și sud-estul Europei și întemeind statul Hoarda de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de tătari. – Din tc. tatar.

han-tătar sm [At: LB / V: handatar / S și: hantătar / Pl: ~i / E: han1 + tătar] 1 (Înv) Han1 (1). 2 (Pex) Păgân. 3 (Fam; în imprecații și exclamații) Drac.

tătar, ~ă [At: (cca 1650-1670) GCR I, 235/6 / V: (înv) tart~ / Pl: ~i, ~e / E: tc, tt tatar, fr tartare, ger Tartar] 1 sm (Înv) Persoană care făcea parte din triburile mongole, care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa Centrală, constituind statul Hoarda de Aur. 2-3 smf Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau care este originară de acolo Si: (îvr) tatarin (1-2). 4 smp Populația de bază din Republica Tătară. 5 sm (Pfm; îe) Doar nu vin (sau dau) ~ii Se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. 6 sm (Pfm; îe) Parcă-l alungă ~ii din urmă) Se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 7 sm (Pfm; îe) Lumea (sau țara) piere (moare) de ~i și el bea cu lăutari Se spune despre cineva care nu se sinchisește de nimic. 8 sm (Pfm; îae) Se spune despre cineva care nu vrea să știe de păsurile altora. 9 sm (Pfm; pex) Om crud, nemilos. 10 sm (Înv) Curier poștal (călare) Si: sol, ștafetă. 11 sm (Mtp) Monstru. 12 sm (Reg; art.) Vânt care bate dinspre răsărit. 13 sm (Orn; reg; șîc ~de-sihlă) Cocoș-de-munte (Tetrao urogallus). 14 sm (Reg; șîc ~-de-mături) Plantă erbacee din familia gramineelor, întrebuințată la confecționarea măturilor Si: (reg) mătură (Sorghum vulgare). 15 sm (Bot; reg; și îae) Mătură (Sorghum technicum). 16 sm (Bot; reg; și îae) Gaolean (Sorghum saccharatum). 17 a Care aparține tătarilor (4) Si: tătăresc (1). 18 a Privitor la tătari (4) Si: tătăresc (2). 19 a Caracteristic tătarilor (4) Si: tătăresc (3). 20 a Care este originar din Republica Tătară Si: tătăresc (4). 22 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de tătari (4).

țâțar2 [At: PUȘCARIU, L. R. I, 396 / V: țiț~ / Pl: (1;4) ~e / E: țâță + -ar] 1 sn (Reg) Biberon. 2 s (Reg; șîf țițar) Soi de viță de vie nedefinit mai îndeaproape. 3 s (Reg; șîf țițar) Strugure produs de țâțar2 (2). 4 sn (Pfm) Sutien.

țâțar1 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 323 / Pl: ~i / E: țâț2 + -ar] (Orn; reg; îc) ~ de apă Pescărel (Cinclus cinclus).

TĂTÁR, -Ă, tătari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tătară. – Din tc. tatar.

HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. Han1 (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ Dracul, naiba. – Han1 + tătar.

HÁN-TĂTAR, han-tătari, s. m. (Și în forma han-tatar) Han1; p. ext. dracul, naiba. Cînd calcă țara han-tatarii Eu bucuros în lupte merg. EMINESCU, O. IV 351. ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. Vere Enachi! scos-ai încalte vin de cel din vremea lui han-tatar? ALECSANDRI, T. 1000. – Variantă: hán-tatar s. m.

TĂTÁR2, -Ă, tătari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S.A. Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din U.R.S.S. și din țările limitrofe. 2. Persoană care făcea parte dintr-unul din triburile turcești care, în secolul al XIII-lea, au format statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). Ce-i pe drum atîta gură? Nu-i nimic. Copii ștrengari. Ei auzi! Vede-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari. COȘBUC, P. I 227. Tătarii ca zăvozii pe dînsul dau năval! ALECSANDRI, P. A. 169. ◊ Expr. (Doar) nu vin (sau dau) tătarii, se spune cînd cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. (Cu pronunțare regională) Mă duc s-o bucur pe cucoana soacră... să-i duc veste bună. – Ho, țară! nu dau tatarii. ALECSANDRI, T. 808. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. Cuconașu era grăbit, parcă-l alungau tătarii din urmă. ALECSANDRI, T. 50.

TĂTÁR1, -Ă, tătari, -e, adj. Din neamul tătarilor, tătăresc. Republica Sovietică Socialistă Autonomă Tătară. – Variantă: (învechit) tartár, -ă (ALEXANDRESCU, M. 11) adj.

TARTÁR, -Ă adj. Tătăresc. ◊ Biftec tartar = mușchi fript foarte puțin; sos tartar = sos rece, foarte picant din maioneză pregătită cu gălbenușuri de ou fierte tari, la care se adaugă ceapă tocată fin și muștar. [< fr. tartare].

TARTÁR adj. inv. tătăresc. ♦ biftec ~ = mușchi fript foarte puțin; sos ~ = sos rece, foarte picant, din maioneză pregătită cu gălbenușuri fierte, la care se adaugă ceapă tocată fin, castraveți în oțet, pătrunjel verde și muștar. (< fr. tartare)

TĂTÁR2 ~ă (~i, ~e) v. TĂTĂRESC. /<tăt., turc. tatar

TĂTÁR1 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care face parte din populația de bază a Tatariei sau este originară din Tataria. 2) ist. Persoană care făcea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (sec. XII-XV) și hanatele de mai târziu. /<tăt., turc. tatar

TĂTÁRĂ f. mai ales art. Limba tătarilor. /<tăt., turc. tatar

arată toate definițiile

Intrare: tatar
tatar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Tatar
Tatar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: han-tătar
han-tătar substantiv masculin
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • han-tătar
  • han-tătarul
plural
  • han-tătari
  • han-tătarii
genitiv-dativ singular
  • han-tătar
  • han-tătarului
plural
  • han-tătari
  • han-tătarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • han-tatar
  • han-tatar
plural
  • han-tatar
  • han-tatar
genitiv-dativ singular
  • han-tatar
  • han-tatar
plural
  • han-tatar
  • han-tatar
vocativ singular
plural
Intrare: Tătar
Tătar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tătar
Intrare: tătar (adj.)
tătar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătar
  • tătarul
  • tătaru‑
  • tăta
  • tătara
plural
  • tătari
  • tătarii
  • tătare
  • tătarele
genitiv-dativ singular
  • tătar
  • tătarului
  • tătare
  • tătarei
plural
  • tătari
  • tătarilor
  • tătare
  • tătarelor
vocativ singular
plural
tartar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartar
  • tartarul
  • tartaru‑
  • tarta
  • tartara
plural
  • tartari
  • tartarii
  • tartare
  • tartarele
genitiv-dativ singular
  • tartar
  • tartarului
  • tartare
  • tartarei
plural
  • tartari
  • tartarilor
  • tartare
  • tartarelor
vocativ singular
plural
Intrare: tătar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătar
  • tătarul
  • tătaru‑
plural
  • tătari
  • tătarii
genitiv-dativ singular
  • tătar
  • tătarului
plural
  • tătari
  • tătarilor
vocativ singular
  • tătarule
  • tătare
plural
  • tătarilor
Intrare: țațăr
țațăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâțar
țâțar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țițar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

han-tătar han-tatar

etimologie:

  • Han + tătar
    surse: DEX '09 DEX '98

tătar (adj.) tartar

etimologie:

tătar, -ă (persoană) tătară

  • 1. Persoană care face parte din populația Republicii Tatarstan sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni ale Rusiei, Ucrainei etc.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: tătăraș augmentative: tătăroi
    • 1.1. Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă din statul și mai târziu din hanatele formate în urma cuceririlor lui Genghis-han și ale urmașilor săi, invadând în secolul XIII centrul și sud-estul Europei și întemeind statul Hoarda de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ce-i pe drum atîta gură? Nu-i nimic. Copii ștrengari. Ei auzi! Vede-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari. COȘBUC, P. I 227.
        surse: DLRLC
      • Tătarii ca zăvozii pe dînsul dau năval! ALECSANDRI, P. A. 169.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește foarte tare sau fuge fără un motiv serios.
        surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • cu pronunțare regională Mă duc s-o bucur pe cucoana soacră... să-i duc veste bună. – Ho, țară! nu dau tatarii. ALECSANDRI, T. 808.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare.
        surse: DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Cuconașu era grăbit, parcă-l alungau tătarii din urmă. ALECSANDRI, T. 50.
          surse: DLRLC

etimologie: